Oare ce inseamna iubirea, cand incepe si cand se termina? (II)

Demult, acum 3 ani si ceva, incepeam o poveste despre care stiam ca eram inca departe de a ii afla sfarsitul, puneam o intrebare al carui raspuns nu il stiu nici acum, raspuns pe care probabil ca nu-l stim nici unul dintre noi, raspuns pe care e bine sa nu-l stim, pentru ca atunci viata nu ar mai avea sens :)
Stiam de atunci ca va exista si acest post, asa cum stiu acum ca probabil vor mai exista si altele din aceeasi serie.
Ce inseamna iubirea? Cred ca nimeni nu stie, daca reusesti s-o definesti clar inseamna ca nu e dragoste :). Cred ca poti doar sa simti :). Cred ca daca iubesti, stii. Mi-am petrecut ultimele zile incercand sa-mi dau seama daca am iubit/ daca as fi putut iubi sau daca as putea vreodata o anumita persoana, un om care logic vorbind cel putin era acea pereche ideala. Raspunsul la aceasta intrebare este: nu, oricand de mult mi-as dori-o, nu, nu am iubit, nu , nu l-as fi putut iubi, nu, nu cred ca l-as putea iubi. Nu ca pe omul langa care mi-as dori sa-mi petrec restul vietii. Rezerva de 'cred' pentru viitor nu are ca baza decat simpla vorba 'niciodata nu spune niciodata'.
Deci cand incepe iubirea? Vine in timp? Exista love at first sight? Exista printi si printese? Sincer, nu stiu. Eu tind sa cred ca exista ambele variante.. depinde daca cei doi sunt cu adevarat compatibili sau nu. Exista insa un lucru de care insa incep sa-mi dau seama incet incet. Fiecare dintre noi purtam o masca, fiecare dintre noi avem o fata pe care o aratam intregii lumi - fata care devina pe an ce trece mai dura din cauza lumii in care traim- si, pe de alta parte, ce a mai ramas intreg din sufletul nostru dupa atatia ani, dezamagiri, lovituri:). La unii contrastul e mai mic, la unii e mai puternic. Deseori persoanele din jurul nostru sunt atrase pe masca pe care o purtam, urmand ca pe masura ce ne descopera incetul cu incetul sa se indeparteze sau se apropie mai mult. Si revenind la lucrurile pe care incep sa le constientizez, cred ca nu putem iubi decat oamenii compatibili cu ceea ce suntem noi in adancul sufletului, oricat de mult ni s-ar potrivi aparent. Cand ajungi acasa vrei sa dai masca jos, vrei sa fii slab, vrei sa nu trebuiasca sa te mai aperi de nimeni si de nimic :). Poate de aceea ramanem atat de atasati de relatiile vechi din liceu/facultate. Pe atunci purtam mai putine masti, pe atunci comunicam mai usor, era mai usor pt ceilalti sa ne cunoasca cu adevarat si era mai usor sa te apropii de cineva. Mi-am pus deseori problema daca as mai putea sta cu un om suficient de mult pentru a ajunge la acelasi grad de cunoastere. Raspunsul e 'nu stiu, dar sunt macar hotarata sa incerc'.
Cand se termina iubirea? Cand realizezi ca celalalt nu va fi niciodata omul pe care ti-l doresti alaturi. Cand incetezi sa mai speri. Sa crezi ca exista vreo cale de mijloc. Si daca a fost iubire nu inceteaza niciodata imediat, ci cu timpul, bineinteles legat si de cat de mult il vezi pe celalalt, sau daca intalnesti pe cineva mai compatibil sau nu.
Ciudat, la 30 de ani inca mai cred in dragoste. Doar ca intre timp, am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa vina pe un cal gri, nu alb :). Si ca de fapt nu e Fat-Frumos ... si ca .....