Catharsis

Mi s-a intamplat de multe ori (si nu cred ca sunt singura) sa ma urmareasca un cuvant citit, adus aminte, auzit ... Poate fi un cuvant deja cunoscut sau un neologism a carui definitie trebuie sa o caut in dex, poate sa ma urmareasca pentru o zi sau doua, sau pentru perioade mai lungi. Despre "catharsis" cred ca am citit prima data la Eliade, prin liceu. Pe vremea aia n-am inteles foarte bine ce insemna, in mintea mea a ramas inregistrat ca "ceva legat de trairi intense", dar cumva mi-a sunat intotdeauna bine. Intr-un anume fel cred ca m-a urmarit de atunci, ascuns bine in subconstient...

De atunci au trecut multi ani si ... multe momente grele. Cu ajutorul prietenilor si al cartilor sau pur si simplu din instinct mi-am cautat de multe ori refugiul sau echilibrul in diverse forme de creatie, indiferent daca rezultatul era unul de care sa fiu mandra sau nu din punct de vedere talent (desi e mult mai usor de zis/scris decat de facut). Acest blog e una din dovezile sau amintirile cele mai pregnante in acest sens. O alta forma si cea mai usor de trait/trecut peste emotiile foarte puternice este muzica, tin minte destule dimineti incepute cu Placebo - Pure morning sau Requiem for a dream ascultate pe repeat pana cand durerea devenea aproape fizica si incet incet scadea in intensitate. Sau dupa-amieze in care doar un rock-metal dat la maxim (Rammstein - Mein Herz brennt) eventual ajutate de un condus agresiv reuseau sa ma mai calmeze.

Acum cateva luni am decis sa inchei un capitol dureros si ramas neterminat al vietii mele desi nu stiam care ar fi urmat sa fie rezultatul. Putea sa fie foarte rau sau foarte bine sau putea sa ramana agatat pentru o perioada indefinita. Dar trebuia sa o fac :). Pe masura ce avansam aveam senzatia de ardere, de coborat intr-un vulcan in eruptie, fara sa stiu ce va ramane din mine, desi simteam ca sunt suficient de puternica ca flacarile sa nu ma atinga, desi ardeam odata cu ele. Rezultatul a fost unul incredibil, iar faptul ca a fost atat de intens nu a facut decat sa ajute si sa-mi dea forta.

De cateva zile, fara niciun motiv anume, cuvantul "catharsis" a inceput sa revina din subconstient si sa nu-mi dea pace, asa ca azi dimineata am cautat din nou definitia in dex :)
CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate.

Same Old Scene

Atatia ani, alt loc, aceeasi stare. Rasarit de soare, Avalon, Time after time si mai mult spor la orice fac ca oricand :). Some things never change...

Perfect day

N-am mai scris de ceva vreme ... si cum spuneam si mai demult... primul post e mai greu, dar parca unele subiecte chiar merita :). Iar o muzica buna ( Everlast - White Trash Beautiful, Johnny Cash - Hurt), un pahar de vin alb italienesc si lumina slaba a lumanarilor parca te fac sa te apropii mai usor de 'foaia alba'.

Acum cateva zile mi s-a pus o intrebare aparent foarte simpla: "Cum ar arata ziua ta perfecta?"(Asta presupunand ca asa cum s-ar spune "all bets are off", nu trebuie sa mergi la munca, ai suficienti bani, pur si simplu tu poti alege cum vrei sa-ti petreci ziua). N-o sa inceteze niciodata sa ma uimeasca (desi nu e prima si in mod sigur nici ultima data cand realizez sau chiar incerc sa corectez asta) cat de mult viata noastra graviteaza in jurul a ceea ce 'trebuie' sa facem si cat de greu ne e sa devenim atat de egoisti(ar zice unii) sau atat de responsabili si constienti de noi (as zice eu) incat sa ne fie usor sa exprimam sau sa recunoastem macar fata de noi ceea ce ne dorim. Dar asta e concluzia pe care o consider mai evidenta si mai putin importanta.

Trecand peste protestele initiale "nu vad sensul, huh.. pai ar fi mai multe moduri, ca mie imi plac mai multe chestii", am reusit in vreo 10-15 minute(e adevarat si cu putin ajutor) sa-mi imaginez o zi pe care o cred perfecta si acum si in care chiar si a doua zi sau acum nu as fi adaugat decat o muzica de jazz pe fundalul serii. Si cam muzica de jazz pe fundalul serii este singurul lucru pe care am sa-l povestesc despre ziua mea perfecta. De ce? Pentru ca mi s-a parut o experienta destul de intima, chiar foarte intima pe alocuri si poate spune, nu zic neaparat ca se aplica in toate cazurile, destul de multe despre persoana respectiva, pornind de la lucruri marunte de genul hobbyuri sau muzica/mancare preferata pana la aspecte profunde despre cum vede o relatie sau despre daca isi doreste sau nu copii. Si asta e concluzia la care ma asteptam mai putin.

Daca nu ma credeti, incercati. Daca sunteti cu adevarat sinceri va va spune mai mult despre voi sau despre oamenii de langa voi decat o gramada de horoscoape, teste de reviste etc.

PS: Azi am avut o zi perfecta in lumea reala. O zi de Game Of Thrones. Total diferita de cea imaginata. Dar nu mai putin perfecta.