Ce si cine ne poate face sa ne simtim impliniti?

Ce vrem sa facem?Unde ne dorim sa lucram? Care este firma in care ne putem vedea si peste 3-5-10 ani? (desi 10 ani este un termen un pic utopic pentru Romania)? In ce loc putem veni cu zambetul pe buze si dupa niste ani?
Pe cine putem iubi? Langa cine putem fi fericiti? Langa cine ne putem trezi zi de zi, al cui suras ne poate face sa zambim si dupa 1 an, 2, 3...10(un alt termen utopic pentru zilele noastre)

Am ales jobul si omul iubit ca exemple nu pentru ca ar avea o valoare egala, ci pentru ca sunt locurile in/oamenii cu care ne petrecem o mare parte din timpul zilnic.

Probabil raspunsurile voastre vor fi diferite, poate va doriti un job interesant, bani, stabilitate, program flexibil, masina de serviciu, sefi intelegatori, colegi buni, cu care sa puteti iesi la bere, poate va doriti intelegere, inteligenta, alint, umor, frumusete, tandrete, poate din nou bani, spirit de aventura, sex reusit, prietenie, intelegere, cultura, blonzi cu ochi albastri sau mai stiu eu ce. De fapt probabil raspunsurile nu vor fi atat de diferite, pentru ca toti ne dorim tot ce e mai bun. Si stim deasemenea ca nu e posibil sa avem totul si ca va trebui sa facem compromisuri. Si ca de fapt sintetizand dorim doar combinatia calitati/defecte, avantaje/dezavantaje pe care o putem suporta, care e cea mai aproape de personalitatea noastra

De mai bine de 2 ani ma conving insa din ce in ce mai puternic ca in cazul meu cel putin raspunsul e mult mai simplu si nici nu include atatea variabile. Nu vreau decat sa ma simt folosita la capacitate maxima. Nu vreau decat sa pot fi tot ce pot eu sa fiu, nu-mi doresc decat sa-mi pot folosi la maxim posibilitatile, sa-mi explorez toate talentele, existente sau neexistente, astfel evoluand. Si nicicand si nicaieri nu poti face asta mai bine decat atunci cand ti se cere sau esti incurajat sa o faci. Atunci cand tot ce poti fi slujeste unui scop sau este apreciat de cineva. Si nimic nu te poate face sa te simti mai implinit. Sau nimic nu ma face pe mine sa ma simt mai implinita. Poate o generalizare nu isi are totusi locul aici, probabil pentru ca ma consider o fiinta mai egoista decat media. Dar pana la urma toti suntem egoisti in felul nostru .... Si probabil cu totii ne dorim sa fim acceptati pentru ce suntem cu adevarat si incurajati sa fim tot ce am putea fi :)

Mortal Kombat

Atunci cand esti copil, cea mai sigura metoda sa fii determinat sa faci un lucru este sa-ti fie interzis. De fapt nu cred ca are vreo legatura cu copilaria, are legatura cu natura noastra umana(vezi Adam si Eva). Te-ai astepta ca odata cu maturizarea, cu diversele intamplari prin care trecem .. sa avem mai multa minte, dar nu. Sau poate ca e vorba doar de mine, the adrenaline addict, pentru care tentatia de a apasa acceleratia in locul franei e intotdeauna mult prea mare. Sau pur si simplu sunt incercari prin care trebuie sa trecem in viata, intamplari/lucruri care trebuie sa ne schimbe..in bine sau in rau. Si chiar daca ai un sentiment ca nu va iesi bine, chiar daca stii ca e o greseala, stii de asemenea ca e un pas pe care trebuie sa-l faci, o noua lectie care trebuie invatata, o noua provocare, un nou schelet din dulap de scos la iveala, un nou demon de infruntat(poate cel mai puternic din trecut, poate chiar propriul alter ego...). Asta daca ai ales calea cunoasterii. De sine, a spatiului, a timpului, totuna. Cateodata stau si ma gandesc ca 'fericiti cei saraci cu duhul' e unul din cele mai mari adevaruri din biblie... Si cateodata stau sa ma intreb daca merita, desi parca a fi 'om' merita orice sacrificiu (si acum imi rasuna in minte 'Daca' a lui Kipling, citita in adolescenta). Dar parca nu merita sa irosesti ironia/perfectiunea vietii care ne scoate in drum oamenii potriviti/locurile potrivite/alegerile necesare in momentele esentiale. Si nici macar nu stii daca e de bine sau de rau, nu stii incercarile/tentatiile cui sunt.. Nu poti decat sa incerci :). Din dorinta de a te cunoaste/desavarsi ca om, din trufia de a birui o noua provocare, din tentatia fructului interzis... ca muritor de rand nu cred ca iti este dat sa stii cu adevarat si fara nici un dubiu care sunt resorturile care te imping inainte, sau proportia exacta dintre ele...