Mortal Kombat

Atunci cand esti copil, cea mai sigura metoda sa fii determinat sa faci un lucru este sa-ti fie interzis. De fapt nu cred ca are vreo legatura cu copilaria, are legatura cu natura noastra umana(vezi Adam si Eva). Te-ai astepta ca odata cu maturizarea, cu diversele intamplari prin care trecem .. sa avem mai multa minte, dar nu. Sau poate ca e vorba doar de mine, the adrenaline addict, pentru care tentatia de a apasa acceleratia in locul franei e intotdeauna mult prea mare. Sau pur si simplu sunt incercari prin care trebuie sa trecem in viata, intamplari/lucruri care trebuie sa ne schimbe..in bine sau in rau. Si chiar daca ai un sentiment ca nu va iesi bine, chiar daca stii ca e o greseala, stii de asemenea ca e un pas pe care trebuie sa-l faci, o noua lectie care trebuie invatata, o noua provocare, un nou schelet din dulap de scos la iveala, un nou demon de infruntat(poate cel mai puternic din trecut, poate chiar propriul alter ego...). Asta daca ai ales calea cunoasterii. De sine, a spatiului, a timpului, totuna. Cateodata stau si ma gandesc ca 'fericiti cei saraci cu duhul' e unul din cele mai mari adevaruri din biblie... Si cateodata stau sa ma intreb daca merita, desi parca a fi 'om' merita orice sacrificiu (si acum imi rasuna in minte 'Daca' a lui Kipling, citita in adolescenta). Dar parca nu merita sa irosesti ironia/perfectiunea vietii care ne scoate in drum oamenii potriviti/locurile potrivite/alegerile necesare in momentele esentiale. Si nici macar nu stii daca e de bine sau de rau, nu stii incercarile/tentatiile cui sunt.. Nu poti decat sa incerci :). Din dorinta de a te cunoaste/desavarsi ca om, din trufia de a birui o noua provocare, din tentatia fructului interzis... ca muritor de rand nu cred ca iti este dat sa stii cu adevarat si fara nici un dubiu care sunt resorturile care te imping inainte, sau proportia exacta dintre ele...