Dedicatie pentru Patric.. sau despre capitala Canadei

Iau rar taxiul, dar asta seara am facut o exceptie. Si a meritat pentru ca am asistat la urmatoarea discutie ... pe statie:
"Auziti, am facut un pariu cu cineva din masina si vreau sa-l castig..ajutati-ma.. CARE ESTE CAPITALA CANADEI?"(eu sa mor de ras).
Se gaseste imediat un "coleg" binevoitor:
"Hai ma, da-o incolo, cum nu stii? e QUEBEC!!!"
Colegul initial, dezamagit, "esti sigur?"
"da ma, sigur e Quebec"
Dispecera(intre 2 comenzi) confirma cu o voce importanta:
"Da, da, stiu si eu sigur ca este Quebec"
Pauza.
Un alt binevoitor: "Dar sunteti siguri ca nu are 2 capitale? Eu asa stiam ca are 2 capitale.."
Discutia moare in cele din urma intre "Oltetului la Turabo in 3... in 5", "10 la casino Platinum domnisoara Alina" etc.

Acum noi stim ca exista 2 capitale ale Canadei: Yamoussoukro(oficiala) si Abidjan(de facto).

Axiome

a. Numarul de culori de rujuri, oje, farduri si fonduri de ten pe care le gasesti in sertarul de cosmeticale creste exponential cu varsta.
b. 80% din toate cosmeticalele de la punctul a. au fost folosite maxim de 3 ori
c. 50% din cosmeticalele de la punctul b. sunt expirate
d. Valoarea cosmeticalelor creste exponential o data cu varsta. A se remarca tranzitia:
farduri furate de la mama -> farduri de la piata -> Ruby Rose/ Avon -> Loreal, Lancome &co

PS1. Cum naiba puteam sa folosesc:
a)oja violet fosforescent?????
b)ruj roz-portocaliu
PS2. I love rock and roll - Joan Jett version - rulz!

Si da, FAC CURAT!

Paradoxuri

Ca orice om care se respecta din generatia moderna, la intrebarea: "Crezi in Dumnezeu? Dar in ce crezi?", am sa dau niste raspunsuri evazive si foarte "importante", cum ar fi "Nu stiu daca cred in Dumnezeu, dar am eu o credinta a mea speciala....bla-bla-bla". De fapt cred ca nu se poate demonstra stiintific ca exista sau nu. Mi s-a spus ca termenul consacrat pentru chestia asta ar fi "agnostic".
Totusi, unul din lucrurile in care cred cu convingere este ca daca te vei lupta suficient de mult pentru un lucru si daca vei crede suficient de mult in el, ti se va intampla mai devreme sau mai tarziu(vezi "Alchimistul" lui Coelho). Si totusi am ajuns la un paradox. Se dau doua dorinte/convingeri:
1) A doreste sa ajunga la B
2) B doreste sa ajunga la C
Conform teoriei mele si 1) si 2) ar trebui sa se intample. Pe de alta parte cele doua dorinte se exclud reciproc. No transitivity allowed :)). What will happen? I really don't know.
But, as I stated before, not knowing is the beauty of life ;)

The Point Of No Return

Imi plac oamenii. Iubesc oamenii. Ador imprevizibilitatea lor, ador lipsa de logica, ador modul in care relatiile cu ei nu pot intra niciodata in rutina. Traim momente pe care le credem perfecte si ne-am dori ca relatiile sa ramana asa pentru totdeauna, dar asta nu se intampla. Niciodata. Cateodata evolueaza in rau, cateodata in bine. Dar nu raman niciodata la fel. Si nu revin niciodata unde au fost. Cateodata sesizezi momentul in care lucrurile se schimba - The Point Of No Return. Si realizezi ca inca mai poti apasa pe acceleratie sau pe frana. Eu fac parte dintre cei care apasa intotdeauna pe acceleratie, chiar daca mintea/logica/totul inauntrul meu tipa "FRANA!". De ce? Cum spunea vicontele de Valmont: "It's beyond my control" :). Sau sunt, pur si simplu, mai femeie decat credeam.
Si da, ca si la 20 de ani, continui sa cred ca daca este logic ca un lucru sa se intample, el se va intampla, mai devreme sau mai tarziu. Pana acum se pare ca am gresit o singura data, a existat o singura abatere de la regula. Dar, cine stie..., timp mai e berechet...