Ieri a murit Irina Athanasiu, unul dintre putinii profesori adevarati pe care ii avea scoala romaneasca de IT si o persoana extraordinara, care a facut tot posibilul pentru a-si ajuta elevii sa-si urmeze visele si sa-si aleaga drumul potrivit.
Dupa ce in ultima luna am studiat activ sau mai putin activ oferte de turism in strainatate, locuri mai putin aglomerate prin tara, party-uri pe la prieteni, oferta barurilor din Bucuresti etc si tocmai cand ajunsesem la concluzia ca Revelionul il voi face mai bine in varful patului decat sa ma duc la o petrecere clasica sau sa dau 2-3 milioane ca sa ma imbuib ca sarmale intr-un bar supraaglomerat, norocul mi-a suras.
Aseara am iesit cu un prieten la un bar dragutel si oarecum ascuns in centru, care mi-a placut foarte mult pentru ca nu avea nimic de fitze, nimic snobish, chelneritele erau extrem de dragutze si muzica buna, iar preturile rezonabile. Cand sa plec, mi-au picat ochii pe oferta de Revelion si ma decid sa incerc .."Mai aveti locuri libere?".. Rezultatul: azi am inchiriat o masa de 12 persoane, intr-un bar dragutz, mic, cu muzica buna si unde voi plati doar pentru ceea ce voi manca si bea, nu pentru un meniu fix pe care ma simt oarecum obligata sa-l mananc pentru ca deh, am dat nishte bani. Si mai e si aproape de Universitate, asa ca daca vreau sa vad cum e "Revelionul Integrarii" pe strazi pot sa ma duc oricand. Me happy!
Azi noapte la ora 12 beam sampanie si ma uitam la fulgii mari de nea care cadeau din cer. Visam la un Craciun alb si iata ca dorinta mi s-a indeplinit, parca pentru a ma face sa zambesc din nou si sa-mi dispara macar pentru candva timp gandurile rele.
Un alt cadou pe care l-am primit de Craciun este libertatea, raspunsul la multe probleme pe care mi le puneam de multa vreme. Ar trebui sa fiu trista, ar trebui sa plang, dar undeva durerea si linistea gasesc un echilibru in sufletul meu asa ca ...e bine. Cum spunea cineva apropiat, nu poti invia mortii si e mai bine sa stii cand sa te opresti.
Oricum, ninsoarea de azi noapte a avut pentru mine ceva magic; astfel de momente te fac sa crezi in Dumnezeu, in Mos Craciun sau pur si simplu in stele cazatoare care implinesc dorinte.
Se pare ca anul asta am fost foarte cuminte pentru ca am primit multe-multe cadouri, in special hainute: o fustita gri cu negru si asimetrica, si un pulover de la Motivi(o sa-mi fac si poze cu prima ocazie cand am sa le imbrac), o bluza neagra foooarte decoltata, si un webcam venit un pic in avans si deja utilizat cu succes.
Si mi-am facut si eu un cadou de Sarbatori: am inceput incetisor sa-mi transform casa in ceva care sa semene mai mult cu ce vreau eu si sa arunc din lucrurile care existau acolo cand m-am mutat.
Multumesc, Mosu'!
Ca tot sunt la moda bilanturile...se pare ca vreau nu vreau, sufletul meu are o viata a lui proprie si vrea sa-l faca singur...si-l apuca in cele mai nepotrivite momente.
Bune
Nu stiu daca se pot numi asa, dar am scapat cu bine dintr-o poveste destul de urata, care s-ar fi putut termina destul de tragic.
Am descoperit cu ocazia asta ca am mai multi prieteni decat as fi crezut.
Rele
Am scos multi oameni care imi erau dragi din suflet si n-am prea pus nimic in loc si moment singurul lucru pe care il simt e un mare GOL, pe care habar n-am cum l-as putea umple.
Mi-am dat seama ca ceea ce fac timp de 8 ore pe zi este departe de a fi modul in care vreau sa-mi petrec urmatorii ani. La fel, nu stiu inca cu ce l-as putea inlocui.
Rele de moment
Simt nevoia de a pleca departe de agitatia Sarbatorilor, de lume in general, dar din pacate nu pot sa o fac, motivul principal fiind cel financiar. E frustrant.
E o vreme oribila afara si nu ninge!
Acum ceva timp ma laudam ca am stat pe banca in parc jucandu-ma warcraft. Intre timp, am reusit sa-mi descopar o noua culme a geekness-ului.
Intrucat geamurile mele sunt oarecum vechi si putrede si desi caloriferele dogoresc eu stau in pulover in casa si cum bugetul nu permite investitii serioase pana la primavara, am cumparat nishte benzi de purfix si aseara pe la vreo 10 noaptea am hotarat sa le montez.
Problema era cu nu prea stiam cum, asa ca am montat cuminte webcamul, mi-am pus castile, am pornit skype-ul, am contactat pe cineva care mai facuse operatiunea asta si am montat purfix-ul live!
Discutiile erau extrem de nostime: "Adu purfixul"; "Uite asta are 3 benzi", "Stai sa mut webcamul" "Nu pe marginea aia" , "Cazi!cazi!"(asta era in timp ce eu stateam agatata ca un paianjen in cadrul geamului tinand banda in dinti - n-am balcon si stau la 5). Lucrurile au mers destul de repede si bine, asa incat la ora 11 deja aveam ferestrele de la dormitor bine tapetate.:))
I'm so in love with technology!:))))
Nu este vorba despre bestsellerul lui John Strelecky(desi este o carte buna care merita amintita), ci despre o piesa la teatrul Masca. Acum catva timp ma plangeam pe aici ca as vrea sa ajung sa o vad. Blogul si-a dovedit astfel utilitatea si unul din actorii din piesa, care cauta pe Google critici m-a contactat pentru a-mi oferi o invitatie(pe aceasta cale ii si multumesc).
Piesa mi-a placut foarte mult, este o comedie muzicala foarte reusita, care are cam tot ce ti-ai putea dori: dans, muzica, spectacol de marionete, duel cu sabii, fete si baieti frumosi, actori care joaca cu o placere care li se citeste pe fata si un Mihai Malaimare extraordinar. Din pacate, publicul cam lipseste, poate din cauza ca este vorba de un teatru aflat intr-un cartier marginas, poate din cauza lipsei publicitatii.
Daca aveti timp si chef, duceti-va, merita. Pe mine m-au castigat drept spectator de acum inainte.
...e un mesaj pe care l-am primit demult de la un joc de Mahjongg.
Si o definitie foarte buna a iubirii.
Iubesti cand ajungi sa-l accepti pe celalalt atat de mult incat unele din lucrurile care te enervau si le vedeai ca defecte incep sa-ti placa si sa le consideri ca pe ceva care face persoana respectiva speciala.
Ca au o masa de ping-pong in sala de sedinte si au organizat un campionat in toata regula in timpul programului ar mai fi cum ar mai fi. Dar mai nou au montat camere si microfoane pe perioada campionatului. Meciurile se transmit live si inregistrarile se pun pe site-ul Wiki intern pentru cei care au de lucru si nu le pot viziona!
A adus intamplari nostime, discutii existentiale si realizari epocale.
Intamplari nostime:
Bunicul meu a primit o citatie din partea Cycle nu-stiu-cum in care este amenintat cu darea in judecata pentru neplata unei datorii la Romtelecom in valoare de 50 RON restanta din octombrie 2005. Toate bune, doar ca bunicul meu a murit din pacate in septembrie 2005. Trecand peste faptul ca Romtelecom presupune ca bunicul meu comunica cu noi din mormant: "Alo, ce mai faceti? Aici e cam frig si intuneric" si ca Cycle nu-stiu-cum ameninta sa dea in judecata o persoana decedata si abtinandu-mi cu greu rasul, sun la numarul de pe citatie. O domnisoara foarte draguta si amabila se intereseaza de problema mea...ii povestesc...dupa care izbucneste: "Pai daca n-ati anuntat Romtelecomul ca a murit!!!". Ce-i drept, a urmat un torent de scuze dupa ce i-am explicat pe un ton usor ironic dar amuzat ca procedurile Romtelecom de transferare a postului telefonic includ prezentarea certificatului de mostenitor si respectiv de deces, dar probabil o fi fost o curiozitate personala a functionarei de la ghiseu si ca daca postul nu ar fi fost transferat era greu de crezut ca facturile s-au oprit in luna respectiva. Nostim, nu?
Discutii existentiale:
Au fost, dar am sa povestesc despre ele cu alta ocazie.
Realizari epocale:
La o saptamana si mai bine de la Mos Nicolae am reusit in final sa pun in functiune routerul wireless(ce daca i-am dat adminstratorului de retea MAC-ul cu o cifra gresita... ar fi trebuit sa mearga, nu? :D) si acum pot sa zburd pe internet in voie la o viteza decenta.
La aproape un an de la inceperea renovarii baii, s-au terminat ultimele "codite", respectiv usa proaspat vopsita asteapta cuminte in sufragerie sa se usuce si sa fie pusa la loc .
Dupa cum scriam intr-un post anterior, ma chinui de ceva vreme sa termin o campanie de Warcraft. Aseara, mai bine zis azi-noapte, in timp ce susuram vorbe dulci la telefon serviciului de suport internet al maretei firme UPC-Astral - "All the operators are busy for the moment..Please hold the line", AM REUSIT!!!. 
Nu, nu sa vorbesc cu cineva de la suport dupa o ora de asteptat la telefon, asta ar fi fost din categoria miracolelor, ci sa-l tin in viata pe vrajitorul Kel Thuzad, pana l-a trezit pe Archimonde. Rezultatul a fost ca pana la 3 noaptea m-am jucat cu orcii si acum dorm pe mine...si sunt ursuza precum un arici. De-abia astept sa ajung inapoi acasa :)). Nu sa dorm, ci sa ma joc!!!!
Pentru cei care nu stiu...de o luna am schimbat locul de munca. Si sunt singura fata intr-un departament de 25-30 de persoane. E frustrant. Nimeni nu-mi admira noile hainute, farduri, bijuterii. Nu ma pot lauda cu ce pantofi/ghetute mi-am luat. Inainte era suficient sa intru in bucataria firmei si cineva exclama.."Uauuu..ce misto e chestia asta....de unde ti-ai luat-o?". Tocmai mi-am luat o vestuta de care sunt foarte mandra si am nevoie sa-mi spuna cineva ca-mi sta bine, sa ma admire...si NIMIC!
Singura interactiune a colegilor mei cu moda este ca imi iau la rasfoit revistele de pe birou(Glamour, cosmopolitan etc) pentru a se uita la poze. Unul dintre ei chiar a venit la biroul meu vinerea trecuta, a examinat cu un ochi critic cele trei reviste de pe birou si a exclamat : bai, astea sunt vechi, mai ia si tu altele noi. Arghhhhh!!! Cred ca saptamana viitoare le iau FHM, Playboy ceva ..poate se potolesc.
Cred ca solutia este sa ies din cand in cand cu fostele colege la masa! :)).
PS: Nu neg ca nu ar exista si avantaje in faptul ca sunt singura fata din departament ;) , dar totusi...SUFAR!!!!
Astazi am avut o discutie cu o persoana care dorea sa inteleaga de ce oamenii ar vrea sa aiba copii. Sincer nu mi-am pus niciodata problema. In primul rand pentru ca nu-mi plac copiii si nici nu-mi doresc momentan, in al doilea rand pentru ca probabil daca mi-as dori, motivele altor persoane care nu sunt direct implicate(eventualul tata sau persoane care ma suporta/le suport financiar) nu ar avea nici o relevanta.
Dar totusi, de ce vrem copii?
Motivul feminin al "ceasului biologic" iese din discutie pentru ca nu poate fi nici argumentat nici contestat rational, pentru simplul fapt ca nu are logica sau daca ea exista tine de codul genetic.
Argumentul "imi plac copiii" iarasi nu poate fi contestat, vorba aceea: "gusturile nu se discuta".
Presiunea parintilor(de cate ori nu ati auzit oare fraza: "tu cand intri in randul lumii?" sau "vreau si eu un nepot...") sau nevoia de a fi "in ton" cu prietenii, nevoia de schimbare(plictiseala, viata monotona), frica de a ramane singuri la batranete, dragostea fata de partenerul de viata reprezinta poate cateva dintre motive. Multe dintre acestea tin de nevoia de fi acceptati de societate sau de oamenii care ne inconjoara, lucruri care pot fi obtinute si altfel, deci pana la urma nu reprezinta niste motive solide.
Si totusi daca stau si ma gandesc,eu aproape ca as paria ca in multe dintre cazuri este vorba despre frica nemarturisita de a nu ramane singuri la batranete. In multe alte tari, la varsta la care nu se pot descurca singuri, batranii se duc la azil. In Romania insa, datorita mentalitatii si in principal a faptului ca nu exista azile care sa ofere un stil de viata macar decent, se intampla ca batranii sa depinda in ultimii ani ai vietii lor de copii sau, daca nu ii au, de loteria bunului simt al celor care ofera ingrijire in schimbul mostenirii unor valori materiale.
Daca cineva vrea sa-si dea cu parerea, e mai mult decat binevenit(a).
Nu, nu e vorba de vreun eveniment cultural cum ati crede, ci de unul foarte trist, dar din fericire terminat cu bine(toti protagonistii sunt acum sanatosi) ....Si da, ma cheama si Cristina.
"O tînără ingineră, Cristina, îşi îngrijeşte asiduu, adică zi şi noapte, mama şi pe mama mamei, pe care le-a ologit rău, ea fiind la volan. Aduce saltele gonflabile anti-escare, sucuri, cafele, bunătăţi. Dar mama face o criză de personalitate lipsită de atenţie pe la 2 noaptea. „Nu te-ai dezlipit de lîngă bunică-ta toată ziua!“. Fiica şopteşte ceva bunicii. Mama vrea papucii. Medicul de gardă se agită. I se pun doamnei sedative în perfuzie, pentru că altfel refuză să ia."
Intregul articol aici.
Pentru ca diaspora care imi citeste blogul s-a declarat fericita la vederea pozelor din Herastrau(citez:"Uau.. poze de acasa"), am decis sa le mai ofer cateva poze din Bucuresti - de data asta cu luminitele de sarbatori (ma bucur ca primaria a dat dovada de spirit inovator si a schimbat decoratiile arhi-cunoscute din fiecare an). Imi cer scuze pentru calitate, dar asta avem, cu asta defilam!
Luna cadourilor a inceput pentru mine mai mult decat promitator. Sa recapitulez:
Vineri - 1 decembrie
Dupa 4 luni dormite pe te miri unde: de la paturi de spital pana la scaune si fotolii, m-am mutat in sfarsit ACASA!!! Ma simt ca in bancul cu rabinul.
Sambata - 2 decembrie
Datorita cuminteniei mele deosebite, conditiilor meteo favorabile si pentru a dejuca planurile unor "teroristi" hotarati sa-l jefuiasca, Mos Nicolae a venit anul asta mai devreme.
Cadou(
+ 
)+laptop=LOVE=Anne fericita!
Duminica - 3 decembrie
Inca nu s-a intamplat nimic deosebit. Dar e de-abia ora 7.30...Mai e timp!
Din pacate nici macar mouse-ul meu cel nou nu ma ajuta sa inving in campania din Warcraft cu care ma chinui de cateva zile!!!Dar mi-am propus ca asta seara sa nu adorm pana nu reusesc sa-l tin pe Kel Thuzad in viata pentru 30 minute! S-ar putea ca sefii mei sa nu fie prea fericiti maine dimineata cand am sa apar la serviciu cu cearcane si ingaimand: "cafea..cafea..cafea", dar asta e. E pentru un scop nobil, nu?
