Still alive

Da, stiu, n-am mai scris demult, mai exact din 29 aprilie :). De ce?
Din mai multe motive:
1)Dupa cum spune un prieten, cand iti merg toate bine nu prea ai chef sa creezi, chit ca asta inseamna scris/pictura, orice. Si mi-au mers binisor in ultima vreme, nu ca as vrea sa ma laud sau nu ca n-ar fi loc de bine. Oricum, dupa cum stie deja toata lumea, eu sunt "desteapta" care reuseste sa vada pana si picatura de apa din paharul aproape gol :D
2)A inceput sa mi se para usor penibil sa scriu aici maretele mele constatari de viata. Am senzatia ca enunt truisme, lucruri de la sine intelese, mai ales de cand , odata cu trecerea anilor (da, imbatranesc :))))) ), incep sa vad cum mai tinerii mei prieteni, colegi etc ajung la "intelepciuni" de care eu ma bucuram cu ani in urma. Si iar imi revine in cap constatarea ca nu suntem atat de speciali, mai devreme sau mai tarziu multi dintre noi, cu ajutorul vietii si a experientelor prin care trec, ajungem la concluzii si decizii asemanatoare.
3)Vremea in care foloseam acest blog ca un mijloc de refulare sau ca pe o vizita la psiholog a cam trecut demult :). A devenit din ce in ce mai cunoscut in randul amicilor si e greu sa-ti versi amarul pe aici fara a rani pe nimeni sau fara ca unii, altii sa se simta cu musca pe caciula.
4)N-am mai avut nimic foarte interesant de scris :)

Ce am facut in tot timpul asta? Nimic foarte deosebit de ce fac eu in mod obisnuit: calatorii, casa, bere, iesiri, concerte(ACDC rulz!!!!!!!!!), f putin teatru-prea putin teatru, Wow deloc, ceva carti citite, munca moderata(din martie am cam respectat regula cu serviciul nu-i bodega), sport deloc ( :((((( - asta trebuie remediata), mare aproape ioc, putin rafting(mai vreauuuuu), putin Maramures (recomand mocanitza si muzeul de minerale din Baia Mare), ceva mers pe munte(prea putin), reluat hobbyul cu gatitul dupa ceva ani (nu de alta dar am gasit cobai putin pretentios :)) ). Una peste alta, cum ar zice nemtii, "alles gute" :). Aaaa, si am reusit performanta de a mai avea numai 6 zile de concediu pana la sfarsitul anului din care 5 sunt deja planificate pentru septembrie. In Delta n-am ajuns, de tango nu m-am apucat, motor nu mi-am luat. Am luat in schimb un birou pentru calculator in sufragerie de care sunt foarte mandra. Planul este sa reusesc sa termin de mobilat casa pana la sfarsitul anului, poate o sa-mi si iasa. PS: daca stiti pe cineva care vrea o canapea si 2 fotolii reconditionate acum 2 ani in stare buna, nu ezitati va rog :)
Cam atat despre mine. Si sa nu uit, pentru prima data in viata mea, am avut permisul luat pentru o luna. Grea luna. M-am lecuit. Nu mai trec pe rosu. Nici macar pe galben. Bine, poate pe galben mai trec....

See, I am still alive and kicking :)

Ce si cine ne poate face sa ne simtim impliniti?

Ce vrem sa facem?Unde ne dorim sa lucram? Care este firma in care ne putem vedea si peste 3-5-10 ani? (desi 10 ani este un termen un pic utopic pentru Romania)? In ce loc putem veni cu zambetul pe buze si dupa niste ani?
Pe cine putem iubi? Langa cine putem fi fericiti? Langa cine ne putem trezi zi de zi, al cui suras ne poate face sa zambim si dupa 1 an, 2, 3...10(un alt termen utopic pentru zilele noastre)

Am ales jobul si omul iubit ca exemple nu pentru ca ar avea o valoare egala, ci pentru ca sunt locurile in/oamenii cu care ne petrecem o mare parte din timpul zilnic.

Probabil raspunsurile voastre vor fi diferite, poate va doriti un job interesant, bani, stabilitate, program flexibil, masina de serviciu, sefi intelegatori, colegi buni, cu care sa puteti iesi la bere, poate va doriti intelegere, inteligenta, alint, umor, frumusete, tandrete, poate din nou bani, spirit de aventura, sex reusit, prietenie, intelegere, cultura, blonzi cu ochi albastri sau mai stiu eu ce. De fapt probabil raspunsurile nu vor fi atat de diferite, pentru ca toti ne dorim tot ce e mai bun. Si stim deasemenea ca nu e posibil sa avem totul si ca va trebui sa facem compromisuri. Si ca de fapt sintetizand dorim doar combinatia calitati/defecte, avantaje/dezavantaje pe care o putem suporta, care e cea mai aproape de personalitatea noastra

De mai bine de 2 ani ma conving insa din ce in ce mai puternic ca in cazul meu cel putin raspunsul e mult mai simplu si nici nu include atatea variabile. Nu vreau decat sa ma simt folosita la capacitate maxima. Nu vreau decat sa pot fi tot ce pot eu sa fiu, nu-mi doresc decat sa-mi pot folosi la maxim posibilitatile, sa-mi explorez toate talentele, existente sau neexistente, astfel evoluand. Si nicicand si nicaieri nu poti face asta mai bine decat atunci cand ti se cere sau esti incurajat sa o faci. Atunci cand tot ce poti fi slujeste unui scop sau este apreciat de cineva. Si nimic nu te poate face sa te simti mai implinit. Sau nimic nu ma face pe mine sa ma simt mai implinita. Poate o generalizare nu isi are totusi locul aici, probabil pentru ca ma consider o fiinta mai egoista decat media. Dar pana la urma toti suntem egoisti in felul nostru .... Si probabil cu totii ne dorim sa fim acceptati pentru ce suntem cu adevarat si incurajati sa fim tot ce am putea fi :)

Mortal Kombat

Atunci cand esti copil, cea mai sigura metoda sa fii determinat sa faci un lucru este sa-ti fie interzis. De fapt nu cred ca are vreo legatura cu copilaria, are legatura cu natura noastra umana(vezi Adam si Eva). Te-ai astepta ca odata cu maturizarea, cu diversele intamplari prin care trecem .. sa avem mai multa minte, dar nu. Sau poate ca e vorba doar de mine, the adrenaline addict, pentru care tentatia de a apasa acceleratia in locul franei e intotdeauna mult prea mare. Sau pur si simplu sunt incercari prin care trebuie sa trecem in viata, intamplari/lucruri care trebuie sa ne schimbe..in bine sau in rau. Si chiar daca ai un sentiment ca nu va iesi bine, chiar daca stii ca e o greseala, stii de asemenea ca e un pas pe care trebuie sa-l faci, o noua lectie care trebuie invatata, o noua provocare, un nou schelet din dulap de scos la iveala, un nou demon de infruntat(poate cel mai puternic din trecut, poate chiar propriul alter ego...). Asta daca ai ales calea cunoasterii. De sine, a spatiului, a timpului, totuna. Cateodata stau si ma gandesc ca 'fericiti cei saraci cu duhul' e unul din cele mai mari adevaruri din biblie... Si cateodata stau sa ma intreb daca merita, desi parca a fi 'om' merita orice sacrificiu (si acum imi rasuna in minte 'Daca' a lui Kipling, citita in adolescenta). Dar parca nu merita sa irosesti ironia/perfectiunea vietii care ne scoate in drum oamenii potriviti/locurile potrivite/alegerile necesare in momentele esentiale. Si nici macar nu stii daca e de bine sau de rau, nu stii incercarile/tentatiile cui sunt.. Nu poti decat sa incerci :). Din dorinta de a te cunoaste/desavarsi ca om, din trufia de a birui o noua provocare, din tentatia fructului interzis... ca muritor de rand nu cred ca iti este dat sa stii cu adevarat si fara nici un dubiu care sunt resorturile care te imping inainte, sau proportia exacta dintre ele...

My Nwanda

De curand am reusit sa corup o prietena foarte buna sa-si faca blog. O puteti gasi la adresa Nwanda's Blog. De ce Nwanda?Prietenii stiu de ce.

Site-uri utile

Chiar cand ma plangeam ca la noi nu exista Mitfahrgelegenheit, o alternativa de transport destul de in voga la nemti...iata ca se poate: http://www.123autostop.ro.
In rezumat, daca ai drum in vreun oras si ai locuri libere in masina sau invers vrei sa ajungi intr-un oras, nu ai masina si cauti ceva mai ieftin decat trenul/avionul te poti inscrie aici. E ca un fel de site de dating :)))
Nu stiu cat de sigur/serios e, dar ... e un inceput :)

Placebo&HIM

De 2 zile ascult Placebo aproape continuu la munca. Ma binedispune. Sa mai zica cineva ca asta e muzica depresiva(daca nu asculti cuvintele). Ma rog, eu continui sa afirm si ca "Join me in death" de la HIM mi se pare sweet :))). Nu stiu de ce toti se uita la mine ca la o ciudata :D

Later edit : Probabil ca o sa adaug si 10% black in profil

New findings

De ce m-am indragostit mai nou :D
- Merlot - din colectia Tomai-Vinex - Gagauzia (wtf ?!!!) (thanks Flash, Ara)
- William Glasser - Cum sa alegi fericirea - o carte de psihologie - o alternativa la teoria freudiana, fara a cadea in pacatul teoriilor motivationalo-corporatisto-pentru idioti - as sugera-o ca lectura obligatorie pentru toti parintii care nu-s capabili sa-si inteleaga/sprijine copiii sau pentru toti cei care cred ca faptul ca au avut ceva probleme in copilarie le justifica ratarile din prezent;
- WBS (West bank Story) - o comedie tampita scurt metraj - merita vazuta (mai ales daca ati ras la Zohan)
- Lisianthus (sunt niste flori mai ciudate, de care ma indragostisem deja de anul trecut, de cand le cumparasem de la un batran amarat care le adunase de pe o taraba ...)
- violeta mea din bucatarie - care a inflorit timida pentru prima data in 2 ani ;;)

Off topic: De cand a inceput isteria pungilor de supermarket care se platesc, redescopar inventitatea romanului zgarcit. Ieri am vazut un domn respectabil cu pachetul de carnati si salamul in buzunarul de la sacou si vreo 2 produse in mana. De cucoanele care se chinuie sa indese intr-o SINGURA punga pe care de abia o pot ridica toate cumparaturile in loc sa mai dea 2 lei si sa mai cumpere una nu mai vorbesc.

PS Nu ma intrebati de ce am reinceput sa scriu des pe blog. Nici eu nu stiu. I just did/do.

Ca la 20 de ani

Ma simt ca in sesiune. Se apropie zorii, cafea, bucatarie, radio in surdina cu muzica gen Bryan Ferry - Avalon ... Si deadline la ora 11 :))). Doar casa e alta. Dar mie tot imi vine sa merg in varful picioarelor cand trec prin sufragerie, ca sa nu trezesc o bunica imaginara :)

Cainele lui Pavlov

Cati dintre voi, in special dintre cei care merg cu masina la munca, nu intra pe pilot automat pe drumul casa-serviciu? In special dimineata. Te scoli frumos, te urci in masina, dai drumul la radio, parchezi, te dai jos din masina. Drumul e atat de cunoscut incat ai senzatia ca masina se conduce singura, stii toate semafoarele, toate gropile din asfalt, toate eventualele scurtaturi etc.
Unde vreau sa ajung?
De 2 ani lucrez in Pipera, mai exact pe Dimitrie Pompei, ca orice corporatist care se respecta. Tot de 2 ani, alaturi de semenii mei din turma corporatista, ca sa ajung de la Aurel Vlaicu pe Dimitrie Pompei o iau pe strada Gara Herastrau, strada care teoretic are sens unic, dar practic are in permanenta masini venind pe contrasens. La inceputul acestei minunate strazi, imediat dupa trecerea de pietoni, e un ditamai craterul in asfalt, o groapa in care daca intri cu masina nu mai stii cum iesi. Daca ploua si se umple cu apa, (ploaie= aglomeratie si strada plina ochi pe ambele sensuri - legale si ilegale) apar 3 randuri de soferi: aia care nu sunt din zona - poc-zdrang-blesteme, cei care stiu ca e acolo si sunt extrem de precauti - asteapta pana se elibereaza cat de cat si o pot ocoli pe contrasens si cei care merg zilnic si stiu exact distanta in cm/mm fata de bordura la care poti trece doar zguduindu-te usor. Sincera sa fiu cred ca groapa e acolo de mai mult de 2 ani, cred ca e de cel putin 5. Din categoria nu-mi vine sa cred, se poate intampla si in Bucuresti, groapa a fost astupata. Probabil ca vreun Becali si-a zguduit Maybachul pe acolo si a dat telefonul necesar pentru a se turna 1 kg de ciment, altfel atat de scump.
Partea amuzanta insa de-abia acum incepe.
Prima zi in care groapa a fost astupata: toate masinile continuau sa ocoleasca groapa imaginara(inclusiv eu)- desi era evident ca era astupata.
A doua zi : aproape toate masinile ocoleau groapa imaginara, eu imi impun sa trec prin ea. Am supravietuit.
A trecut o saptamana: cam 50% din masini continua sa ocoleasca groapa imaginara. Eu simt in continuare reflexul de a o ocoli.
Probabil ca va trece cam o luna pana cand vom uita total de groapa. Si probabil doua luni pana cand ea va aparea din nou :)

Despre "programatori" si interviuri

Acesta este apel disperat pentru toti cei care va credeti programatori si care va duceti la interviuri: inainte sa va treceti in CV-uri cuvinte, respectiv acronime grele ca "SOA", "framework", "XSD" , "ERP", "J2EE" etc, asigurati-va ca stiti macar vag ce sunt si ca stiti sa raspundeti la niste intrebari simple de genul:
1) Ce e un serviciu web si la ce se foloseste?
2) Ce frameworkuri peste baze de date ai folosit?
3) Ce e un XSD?
Cei care va intervieveaza vor fi mai putin interesati de faptul ca stiti sa perorati jumatate de ora despre minunatul vostru proiect, ci de macar 5 minute in care sa dovediti ca ati inteles in esenta ce se intampla acolo.
Si nu JDBC nu e un framework peste baza de date, ci un conector, un serviciu web nu e "o chestie pe care o publica firmele si e si ceva cu VDSL pe acolo", si nu raspunsul "XMLSchema" il astept cand va intreb ce e un XSD. De asemenea, "Oracle" nu e "Oracol".
Internetul si Google sunt niste tooluri minunate, folositi-le. Va ia maxim o ora sa va faceti o vedere de ansamblu macar asupra tehnologiilor cu care ati lucrat si reusiti sa treceti macar de intrebarile simple, fara a da impresia ca aveti o mare varza in cap. Si ganditi-va ca gravitatea verzei din capul vostru e direct proportionala cu pozitia pentru care aplicati. Daca de la un junior cu 6 luni-1 an de experienta mi se pare poate scuzabila, unui om cu 3-4 ani de experienta si care aplica pentru un post de programator de nivel mediu sau chiar senior ii voi arata usa instant.
Poate o sa fie buna la ceva si criza asta. Macar scapam de nebunia creata de toate firmele de IT care angajeaza masiv orice are 2 picioare, 2 maini, buletin si scriu in CV ca stiu Java.