Despre putere si femei puternice

Chiar daca, asa cum am scris si postul anterior, am ajuns la concluzia ca toate constatarile mele de viata sunt adevaruri general valabile pe care orice om preocupat de evolutie si autocunoastere le afla la o varsta sau alta, ultima mea descoperire mi se pare mult prea tare ca sa nu o scriu aici :).
Multa vreme am considerat ca a fi un om/o femeie puternica inseamna sa poti sa te descurci si singura, sa ai un job bine platit, sa poti trece prin incercarile de care nu ne iarta destinul pe nici unul dintre noi cu fruntea sus, inseamna sa poti renunta la orice iti face rau, inseamna sa ii poti ajuta pe altii, inseamna sa poti sa-ti impingi limitele cat mai sus, sa rezisti atunci cand e nevoie orice s-ar intampla si ai simti. Si nu e numai parerea mea, cred ca e acceptiunea generala a societatii despre oameni puternici si/sau despre femei independente.
Well, that's partly bullshit :)
Da, toate astea inseamna putere. Dar incep sa inteleg din ce in ce mai mult ca adevarata putere inseamna sa stii cand sa taci cu toate ca stii toate raspunsurile, sa te lupti pentru a schimba un lucru in loc sa renunti cu toate ca-ti face rau, doar pentru speranta de mai bine, inseamna sa stii cand sa lasi de la tine, cu toate ca stii ca ai putea foarte usor sa intorci lucrurile in favoarea ta, sa stii cand sa nu intinzi mana pentru a-l ajuta pe cel de langa tine,sa te limitezi numai la a-l urmari cu privirea, pentru ca e mai bine sa treaca singur prin niste incercari, sa stii cand sa zambesti celui care incearca sa-ti faca rau, cu toate ca l-ai putea face praf cu un singur deget.
O sa-mi ziceti ca o mare parte din astea de fapt inseamna iubire. Poate :). Dar nu cred ca am ajuns sa-mi iubesc colegii de birou, pentru ca si acolo aplic mai nou aceleasi principii.