Ieri a murit Irina Athanasiu, unul dintre putinii profesori adevarati pe care ii avea scoala romaneasca de IT si o persoana extraordinara, care a facut tot posibilul pentru a-si ajuta elevii sa-si urmeze visele si sa-si aleaga drumul potrivit.
Dupa ce in ultima luna am studiat activ sau mai putin activ oferte de turism in strainatate, locuri mai putin aglomerate prin tara, party-uri pe la prieteni, oferta barurilor din Bucuresti etc si tocmai cand ajunsesem la concluzia ca Revelionul il voi face mai bine in varful patului decat sa ma duc la o petrecere clasica sau sa dau 2-3 milioane ca sa ma imbuib ca sarmale intr-un bar supraaglomerat, norocul mi-a suras.
Aseara am iesit cu un prieten la un bar dragutel si oarecum ascuns in centru, care mi-a placut foarte mult pentru ca nu avea nimic de fitze, nimic snobish, chelneritele erau extrem de dragutze si muzica buna, iar preturile rezonabile. Cand sa plec, mi-au picat ochii pe oferta de Revelion si ma decid sa incerc .."Mai aveti locuri libere?".. Rezultatul: azi am inchiriat o masa de 12 persoane, intr-un bar dragutz, mic, cu muzica buna si unde voi plati doar pentru ceea ce voi manca si bea, nu pentru un meniu fix pe care ma simt oarecum obligata sa-l mananc pentru ca deh, am dat nishte bani. Si mai e si aproape de Universitate, asa ca daca vreau sa vad cum e "Revelionul Integrarii" pe strazi pot sa ma duc oricand. Me happy!
Azi noapte la ora 12 beam sampanie si ma uitam la fulgii mari de nea care cadeau din cer. Visam la un Craciun alb si iata ca dorinta mi s-a indeplinit, parca pentru a ma face sa zambesc din nou si sa-mi dispara macar pentru candva timp gandurile rele.
Un alt cadou pe care l-am primit de Craciun este libertatea, raspunsul la multe probleme pe care mi le puneam de multa vreme. Ar trebui sa fiu trista, ar trebui sa plang, dar undeva durerea si linistea gasesc un echilibru in sufletul meu asa ca ...e bine. Cum spunea cineva apropiat, nu poti invia mortii si e mai bine sa stii cand sa te opresti.
Oricum, ninsoarea de azi noapte a avut pentru mine ceva magic; astfel de momente te fac sa crezi in Dumnezeu, in Mos Craciun sau pur si simplu in stele cazatoare care implinesc dorinte.
Se pare ca anul asta am fost foarte cuminte pentru ca am primit multe-multe cadouri, in special hainute: o fustita gri cu negru si asimetrica, si un pulover de la Motivi(o sa-mi fac si poze cu prima ocazie cand am sa le imbrac), o bluza neagra foooarte decoltata, si un webcam venit un pic in avans si deja utilizat cu succes.
Si mi-am facut si eu un cadou de Sarbatori: am inceput incetisor sa-mi transform casa in ceva care sa semene mai mult cu ce vreau eu si sa arunc din lucrurile care existau acolo cand m-am mutat.
Multumesc, Mosu'!
Ca tot sunt la moda bilanturile...se pare ca vreau nu vreau, sufletul meu are o viata a lui proprie si vrea sa-l faca singur...si-l apuca in cele mai nepotrivite momente.
Bune
Nu stiu daca se pot numi asa, dar am scapat cu bine dintr-o poveste destul de urata, care s-ar fi putut termina destul de tragic.
Am descoperit cu ocazia asta ca am mai multi prieteni decat as fi crezut.
Rele
Am scos multi oameni care imi erau dragi din suflet si n-am prea pus nimic in loc si moment singurul lucru pe care il simt e un mare GOL, pe care habar n-am cum l-as putea umple.
Mi-am dat seama ca ceea ce fac timp de 8 ore pe zi este departe de a fi modul in care vreau sa-mi petrec urmatorii ani. La fel, nu stiu inca cu ce l-as putea inlocui.
Rele de moment
Simt nevoia de a pleca departe de agitatia Sarbatorilor, de lume in general, dar din pacate nu pot sa o fac, motivul principal fiind cel financiar. E frustrant.
E o vreme oribila afara si nu ninge!
Acum ceva timp ma laudam ca am stat pe banca in parc jucandu-ma warcraft. Intre timp, am reusit sa-mi descopar o noua culme a geekness-ului.
Intrucat geamurile mele sunt oarecum vechi si putrede si desi caloriferele dogoresc eu stau in pulover in casa si cum bugetul nu permite investitii serioase pana la primavara, am cumparat nishte benzi de purfix si aseara pe la vreo 10 noaptea am hotarat sa le montez.
Problema era cu nu prea stiam cum, asa ca am montat cuminte webcamul, mi-am pus castile, am pornit skype-ul, am contactat pe cineva care mai facuse operatiunea asta si am montat purfix-ul live!
Discutiile erau extrem de nostime: "Adu purfixul"; "Uite asta are 3 benzi", "Stai sa mut webcamul" "Nu pe marginea aia" , "Cazi!cazi!"(asta era in timp ce eu stateam agatata ca un paianjen in cadrul geamului tinand banda in dinti - n-am balcon si stau la 5). Lucrurile au mers destul de repede si bine, asa incat la ora 11 deja aveam ferestrele de la dormitor bine tapetate.:))
I'm so in love with technology!:))))
Nu este vorba despre bestsellerul lui John Strelecky(desi este o carte buna care merita amintita), ci despre o piesa la teatrul Masca. Acum catva timp ma plangeam pe aici ca as vrea sa ajung sa o vad. Blogul si-a dovedit astfel utilitatea si unul din actorii din piesa, care cauta pe Google critici m-a contactat pentru a-mi oferi o invitatie(pe aceasta cale ii si multumesc).
Piesa mi-a placut foarte mult, este o comedie muzicala foarte reusita, care are cam tot ce ti-ai putea dori: dans, muzica, spectacol de marionete, duel cu sabii, fete si baieti frumosi, actori care joaca cu o placere care li se citeste pe fata si un Mihai Malaimare extraordinar. Din pacate, publicul cam lipseste, poate din cauza ca este vorba de un teatru aflat intr-un cartier marginas, poate din cauza lipsei publicitatii.
Daca aveti timp si chef, duceti-va, merita. Pe mine m-au castigat drept spectator de acum inainte.
...e un mesaj pe care l-am primit demult de la un joc de Mahjongg.
Si o definitie foarte buna a iubirii.
Iubesti cand ajungi sa-l accepti pe celalalt atat de mult incat unele din lucrurile care te enervau si le vedeai ca defecte incep sa-ti placa si sa le consideri ca pe ceva care face persoana respectiva speciala.
Ca au o masa de ping-pong in sala de sedinte si au organizat un campionat in toata regula in timpul programului ar mai fi cum ar mai fi. Dar mai nou au montat camere si microfoane pe perioada campionatului. Meciurile se transmit live si inregistrarile se pun pe site-ul Wiki intern pentru cei care au de lucru si nu le pot viziona!
A adus intamplari nostime, discutii existentiale si realizari epocale.
Intamplari nostime:
Bunicul meu a primit o citatie din partea Cycle nu-stiu-cum in care este amenintat cu darea in judecata pentru neplata unei datorii la Romtelecom in valoare de 50 RON restanta din octombrie 2005. Toate bune, doar ca bunicul meu a murit din pacate in septembrie 2005. Trecand peste faptul ca Romtelecom presupune ca bunicul meu comunica cu noi din mormant: "Alo, ce mai faceti? Aici e cam frig si intuneric" si ca Cycle nu-stiu-cum ameninta sa dea in judecata o persoana decedata si abtinandu-mi cu greu rasul, sun la numarul de pe citatie. O domnisoara foarte draguta si amabila se intereseaza de problema mea...ii povestesc...dupa care izbucneste: "Pai daca n-ati anuntat Romtelecomul ca a murit!!!". Ce-i drept, a urmat un torent de scuze dupa ce i-am explicat pe un ton usor ironic dar amuzat ca procedurile Romtelecom de transferare a postului telefonic includ prezentarea certificatului de mostenitor si respectiv de deces, dar probabil o fi fost o curiozitate personala a functionarei de la ghiseu si ca daca postul nu ar fi fost transferat era greu de crezut ca facturile s-au oprit in luna respectiva. Nostim, nu?
Discutii existentiale:
Au fost, dar am sa povestesc despre ele cu alta ocazie.
Realizari epocale:
La o saptamana si mai bine de la Mos Nicolae am reusit in final sa pun in functiune routerul wireless(ce daca i-am dat adminstratorului de retea MAC-ul cu o cifra gresita... ar fi trebuit sa mearga, nu? :D) si acum pot sa zburd pe internet in voie la o viteza decenta.
La aproape un an de la inceperea renovarii baii, s-au terminat ultimele "codite", respectiv usa proaspat vopsita asteapta cuminte in sufragerie sa se usuce si sa fie pusa la loc .
Dupa cum scriam intr-un post anterior, ma chinui de ceva vreme sa termin o campanie de Warcraft. Aseara, mai bine zis azi-noapte, in timp ce susuram vorbe dulci la telefon serviciului de suport internet al maretei firme UPC-Astral - "All the operators are busy for the moment..Please hold the line", AM REUSIT!!!. 
Nu, nu sa vorbesc cu cineva de la suport dupa o ora de asteptat la telefon, asta ar fi fost din categoria miracolelor, ci sa-l tin in viata pe vrajitorul Kel Thuzad, pana l-a trezit pe Archimonde. Rezultatul a fost ca pana la 3 noaptea m-am jucat cu orcii si acum dorm pe mine...si sunt ursuza precum un arici. De-abia astept sa ajung inapoi acasa :)). Nu sa dorm, ci sa ma joc!!!!
Pentru cei care nu stiu...de o luna am schimbat locul de munca. Si sunt singura fata intr-un departament de 25-30 de persoane. E frustrant. Nimeni nu-mi admira noile hainute, farduri, bijuterii. Nu ma pot lauda cu ce pantofi/ghetute mi-am luat. Inainte era suficient sa intru in bucataria firmei si cineva exclama.."Uauuu..ce misto e chestia asta....de unde ti-ai luat-o?". Tocmai mi-am luat o vestuta de care sunt foarte mandra si am nevoie sa-mi spuna cineva ca-mi sta bine, sa ma admire...si NIMIC!
Singura interactiune a colegilor mei cu moda este ca imi iau la rasfoit revistele de pe birou(Glamour, cosmopolitan etc) pentru a se uita la poze. Unul dintre ei chiar a venit la biroul meu vinerea trecuta, a examinat cu un ochi critic cele trei reviste de pe birou si a exclamat : bai, astea sunt vechi, mai ia si tu altele noi. Arghhhhh!!! Cred ca saptamana viitoare le iau FHM, Playboy ceva ..poate se potolesc.
Cred ca solutia este sa ies din cand in cand cu fostele colege la masa! :)).
PS: Nu neg ca nu ar exista si avantaje in faptul ca sunt singura fata din departament ;) , dar totusi...SUFAR!!!!
Astazi am avut o discutie cu o persoana care dorea sa inteleaga de ce oamenii ar vrea sa aiba copii. Sincer nu mi-am pus niciodata problema. In primul rand pentru ca nu-mi plac copiii si nici nu-mi doresc momentan, in al doilea rand pentru ca probabil daca mi-as dori, motivele altor persoane care nu sunt direct implicate(eventualul tata sau persoane care ma suporta/le suport financiar) nu ar avea nici o relevanta.
Dar totusi, de ce vrem copii?
Motivul feminin al "ceasului biologic" iese din discutie pentru ca nu poate fi nici argumentat nici contestat rational, pentru simplul fapt ca nu are logica sau daca ea exista tine de codul genetic.
Argumentul "imi plac copiii" iarasi nu poate fi contestat, vorba aceea: "gusturile nu se discuta".
Presiunea parintilor(de cate ori nu ati auzit oare fraza: "tu cand intri in randul lumii?" sau "vreau si eu un nepot...") sau nevoia de a fi "in ton" cu prietenii, nevoia de schimbare(plictiseala, viata monotona), frica de a ramane singuri la batranete, dragostea fata de partenerul de viata reprezinta poate cateva dintre motive. Multe dintre acestea tin de nevoia de fi acceptati de societate sau de oamenii care ne inconjoara, lucruri care pot fi obtinute si altfel, deci pana la urma nu reprezinta niste motive solide.
Si totusi daca stau si ma gandesc,eu aproape ca as paria ca in multe dintre cazuri este vorba despre frica nemarturisita de a nu ramane singuri la batranete. In multe alte tari, la varsta la care nu se pot descurca singuri, batranii se duc la azil. In Romania insa, datorita mentalitatii si in principal a faptului ca nu exista azile care sa ofere un stil de viata macar decent, se intampla ca batranii sa depinda in ultimii ani ai vietii lor de copii sau, daca nu ii au, de loteria bunului simt al celor care ofera ingrijire in schimbul mostenirii unor valori materiale.
Daca cineva vrea sa-si dea cu parerea, e mai mult decat binevenit(a).
Nu, nu e vorba de vreun eveniment cultural cum ati crede, ci de unul foarte trist, dar din fericire terminat cu bine(toti protagonistii sunt acum sanatosi) ....Si da, ma cheama si Cristina.
"O tînără ingineră, Cristina, îşi îngrijeşte asiduu, adică zi şi noapte, mama şi pe mama mamei, pe care le-a ologit rău, ea fiind la volan. Aduce saltele gonflabile anti-escare, sucuri, cafele, bunătăţi. Dar mama face o criză de personalitate lipsită de atenţie pe la 2 noaptea. „Nu te-ai dezlipit de lîngă bunică-ta toată ziua!“. Fiica şopteşte ceva bunicii. Mama vrea papucii. Medicul de gardă se agită. I se pun doamnei sedative în perfuzie, pentru că altfel refuză să ia."
Intregul articol aici.
Pentru ca diaspora care imi citeste blogul s-a declarat fericita la vederea pozelor din Herastrau(citez:"Uau.. poze de acasa"), am decis sa le mai ofer cateva poze din Bucuresti - de data asta cu luminitele de sarbatori (ma bucur ca primaria a dat dovada de spirit inovator si a schimbat decoratiile arhi-cunoscute din fiecare an). Imi cer scuze pentru calitate, dar asta avem, cu asta defilam!
Luna cadourilor a inceput pentru mine mai mult decat promitator. Sa recapitulez:
Vineri - 1 decembrie
Dupa 4 luni dormite pe te miri unde: de la paturi de spital pana la scaune si fotolii, m-am mutat in sfarsit ACASA!!! Ma simt ca in bancul cu rabinul.
Sambata - 2 decembrie
Datorita cuminteniei mele deosebite, conditiilor meteo favorabile si pentru a dejuca planurile unor "teroristi" hotarati sa-l jefuiasca, Mos Nicolae a venit anul asta mai devreme.
Cadou(
+ 
)+laptop=LOVE=Anne fericita!
Duminica - 3 decembrie
Inca nu s-a intamplat nimic deosebit. Dar e de-abia ora 7.30...Mai e timp!
Din pacate nici macar mouse-ul meu cel nou nu ma ajuta sa inving in campania din Warcraft cu care ma chinui de cateva zile!!!Dar mi-am propus ca asta seara sa nu adorm pana nu reusesc sa-l tin pe Kel Thuzad in viata pentru 30 minute! S-ar putea ca sefii mei sa nu fie prea fericiti maine dimineata cand am sa apar la serviciu cu cearcane si ingaimand: "cafea..cafea..cafea", dar asta e. E pentru un scop nobil, nu?
Un coleg de serviciu a plecat de la birou si si-a lasat castile pe masa. Asculta colinde. M-a cuprins o stare de buna dispozitie.. In fiecare an, oricat de putine motive as avea de bucurie, luna asta ma schimba cu totul, poate prin prisma oamenilor din jurul meu
Ce imi place la Sarbatorile de Iarna(ordinea e aleatoare)?
Mirosul de brad si de cozonac
Luminitele din oras
Decoratiunile din vitrinele magazinelor
Colindele
Bucuria pe care o vezi pe fata multor oameni de pe strada : pur si simplu parca li se aprind nishte luminite in ochii altfel tristi si cenusii.
Zapada(nu e neaparat legata de sarbatori - dar cand ninge in decembrie parca e magic)
Sa dau/ sa primesc cadouri
Ce nu imi place la Sarbatorile de Iarna
Imbulzeala din supermarketuri
Faptul ca unii oameni se simt obligati sa faca nishte cadouri pe care nu si le permit si ajung sa-si faca datorii pentru care trebuie sa plateasca tot anul.
Agitatia cu masa de Craciun: de ce ar trebui sa stau la nishte cozi imense sau sa alerg pentru cateva ore de la un magazin la altul pentru a cumpara nu stiu ce numai pentru ca este traditional de Craciun?
Mesele in familie
Vizitele pe la rude si cunoscuti.
Cum arata pentru mine o seara perfecta de Craciun?
O plimbare prin orasul luminat frumos, o ninsoare linistita, totul alb pe jos, magazine in care rasuna colinde, prieteni la o cana de vin fiert...Si cand ajung acasa sa miroasa a brad si a prajiturele si sa fie cadouri ascunse peste tot in casa. Si sa stau pe canapea si sa beau ceai cu rom sau vin fiert si sa ascult colinde si sa ma uit la brad si afara sa ninga in continuare linistit.
Cam atat...nu mese in familie, nu vizite plictisitoare...
Cum se pare ca am fost indexata de Google si lumea ajunge pe acest site fara a avea alta vina decat cea de a cauta informatii care n-au neaparat legatura cu aberatiile mele, am decis sa mai scriu si cate ceva util.
Povesteam acum ceva vreme de aparitia unei noi companii aeriene de low-cost: SkyEurope.
Ei bine, am mai descoperit inca una(pe numele ei Wizzair) cu zboruri catre destinatii ceva mai turistice: Barcelona, Roma, Londra, Dortmund, Budapesta, iar preturile sunt surprinzator de mici. De exemplu un bilet dus-intors Bucuresti-Barcelona ajunge (cu taxe cu tot) la suma de 387 RON.
Cum simpla existenta lui Patric imi lumineaza zilele(si cum momentan ma plictisesc ingrozitor la serviciu), m-am decis sa caut o modalitate sa-i multumesc. Si cum as putea face asta mai bine, decat ajutandu-l sa devina celebru!
Daca vreti sa contribuiti si voi, dati click aici.
@Patric: Uite ca pot sa scriu si de bine ...:D
Nu m-am mai plimbat de ceva vreme prin Herastrau si am fost placut surprinsa sa vad aleile curate, lacul fara gunoaie, o noua terasa draguta langa Expoflora si o Alee a Tradafirilor refacuta. Europa, venim!
Iubesc tehnologia moderna si multumesc pe aceasta cale persoanei care m-a ajutat sa ma dotez cu ultmele noutati in domeniu.
Stau pe banca in Herastrau, ma bucur de soarele caldut de toamna si chatuiesc cu prietenii intre doua pauze de Warcraft III.
Ce mi-as putea dori mai mult?:) Aer curat si calculator conectat la Internet.
Culmea geek-ness-ului pentru mine: Facut poza cu telefon, transferat cu bluetooth pe laptop, trimis pe mail la prieteni:))
Fiecare om face un lucru pentru a obtine ceva..
M-am gandit mult in ultimele zile care sunt motivele pentru care ai accepta ca anumite persoane sa iti controleze viata - de obicei e vorba de familie, mai rar de iubiti/iubite.
Unul din ele ar fi ca iti e frica sa nu le pierzi dragostea, dar din nou, daca te iubesc ar fi bine sa te iubeasca pentru cine esti tu, nu pentru imaginea pe care o au despre tine.
Comoditatea financiara mi se pare un motiv la fel de fals.
Motivul principal pe care il vad eu este ca ..in momentul in care viata ta este dominata de cineva nu mai trebuie sa te gandesti ce vrei, nu mai trebuie sa iti alegi un drum, alegerile tale se raporteaza intotdeauna la cineva, ai in permanenta un tap ispasitor pe care poti da vina pentru esecurile tale- "Ar fi fost altfel daca nu as fi fost legat de persoana respectiva". Daca alegi sa distrugi aceasta legatura, devii responsabil ..Cred ca de fapt asta e adevarata problema: e mai simplu sa mergi pe un drum deja trasat-oricat de neplacut si nepotrivit pentru tine ar fi el, decat sa risti sa ajungi intr-o fundatura.
In momentul in care ai ales sa-ti accepti propriile esecuri, realizezi ca dintr-o data esti liber si ca tot ceea ce vedeai inainte ca franghii groase cu care esti legat nu exista probabil decat in mintea ta.
1) Pentru ca daca ai dauna totala in primul an, platesti taxele vamale la intreaga lor valoare(30%) +TVA-ul aferent.
2) Pentru ca desi tu platesti asigurare full-casco, poti avea surpriza ca asigurarea sa plateasca doar un procent din valoarea masinii cash, restul fiind reprezentat de masina avariata, iar la protestele tale disperate de genul "Nu e legal! Nu e trecut in contract!!!", ti se poate raspunde foarte simplu ca "Aveti perfecta dreptate, dar nu dumneavoastra sunteti proprietarul, ci leasingul si noi avem o intelegere cu leasingul".
Vineri BCR Leasing m-a transformat(cu ajutorul BCR Asigurari si impotriva vointei mele), in fericita posesoare a unui Chevrolet Aveo albastru si avariat(vedeta din poza de 2 posturi mai jos), iar astazi, datorita talentelor mele negutatoresti, am reusit sa-i gasesc un nou alt "fericit" posesor. Cu alte cuvinte, am detinut o masina pentru ...3 zile. Daca o tin in ritmul asta, intr-un an as putea sa comercializez ..365/3=121 masini..Iar in anii bisecti, chiar 122. Cred ca mi-am ratat cariera :))
M-am hotarat ce masina imi iau dupa ce imi voi recupera carnetul. Gata, de maine ma apuc sa strang bani. Am calculat ca daca pun deoparte 100 euro pe luna, adica salariul minim pe economie in Romania, o sa reusesc sa o cumpar cam in ... 1000 ani. Mai multe detalii aici
Cum trec printr-o perioada plina de organizari-reorganizari, planuri de viitor, etc.
ieri mi-am facut curaj si am inceput sa fac un calcul al cheltuielilor rezultate in urma accidentului.
Primul rezultat: peste 80 milioane, este o estimare grosiera care nu cuprinde consecintele avarierii masinii proaspat luate leasing in iunie 2006( consecinte despre care promit ca am sa vorbesc pe larg mai tarziu), ci numai cheltuielile medicale care ar fi putut fi evitate daca persoanele respective ar fi purtat centura de siguranta.
Daca asta nu va convinge, atunci priviti aceasta poza si ganditi-va ca eu am fost la volan si n-am avut nici macar o zgarietura. De ce? Purtam centura.
Discutie persoana apropiata numarul 1:
Eu: Pe tine chiar nu te intereseaza cum gandesc? sau ce vreau?
Pers1: De ce m-ar interesa? Ma intereseaza ce faci ...
Discutie persoana apropiata numarul 2:
Pers2: Eu vreau sa te vad fericita de asta te bat atata la cap ..
Eu: Dar oare stii ce ma face fericita? Nici macar nu-ti bati capul sa ma cunosti.
Pers2: Nu ma intereseaza. Stiu eu mai bine...
No comment.
De cateva saptamani lista posesiunilor mele materiale s-a imbogatit cu un laptop.
De atunci toate serile/noptile mele s-au schimbat radical. Mai exact m-am imbolnavit. Boala are si un nume: Warcraft III. Din cate am inteles e contagioasa si de lunga durata.
Un simptom nou aparut: de azi dimineata citesc pe siteul oficial al jocului despre diversele cladiri, upgradeuri, etc.
Nu sunt un adept al junk-foodului, dar inca de mica imi placeau foarte mult pufuletii...Pe vremea comunismului se gaseau in nishte pungi albe, opace cu nishte romburi rosi (pentru pufuletii cu sare) si verzi (pentru cei dulci).
Dupa revolutie nu s-au mai gasit, sau cel putin nu mai aveau acel gust. Am incercat tot felul de snackuri, pufuleti , floricele dar nimic nu mi-a placut.
In 2003, cand m-am angajat prima data, am redescoperit un gust semanator la "pufuletii de Baia Mare" cu Mickey Mouse pe ambalaj care se vindeau la buticul din fata firmei.
Cred ca timp de cateva luni asta a fost masa mea de pranz: buni, ieftini, nu ingrasa - ideal. Am plecat pentru un timp si cand m-am intors pufuletii nu mai aveau acelasi gust.
Acum i-am redescoperit, sunt produsi de firma Duffy din Tg Jiu, de pe strada Romania Muncitoare. Se vand la buticul din fata noului loc de munca. Sunt fericita :)
De azi dimineata, nu stiu din ce motiv(pentru ca nu l-am ascultat de curand) , cantecul asta imi rasuna in urechi:
When I was just a little girl
I asked my mother, what will I be
Will I be pretty, will I be rich
Here's what she said to me.
Que Sera, Sera,
Whatever will be, will be
The future's not ours, to see
Que Sera, Sera
What will be, will be.
When I was young, I fell in love
I asked my sweetheart what lies ahead
Will we have rainbows, day after day
Here's what my sweetheart said.
Que Sera, Sera,
Whatever will be, will be
The future's not ours, to see
Que Sera, Sera
What will be, will be.
Now I have children of my own
They ask their mother, what will I be
Will I be handsome, will I be rich
I tell them tenderly.
Que Sera, Sera,
Whatever will be, will be
The future's not ours, to see
Que Sera, Sera
What will be, will be.
Nemateriale - De ce nu pot? Lipsa de timp..
SA DORM. Linistita, fara sa am grija de cineva.
Sa am o relatie normala...fara intalniri planificate cu cel putin doua zile inainte
Sa ies la bere cu prietenii atunci cand am chef si nu numai atunci cand imi pot face cu greu timp
Sa-mi fac un site cu poze si cu informatii despre locurile unde am fost...trebuie sa ajung sa-mi iau CD-urile cu poze de acasa...complicat
Sa merg la teatru: sunt cel putin 3 piese de teatru la care as vrea sa merg : "Cafeneaua" la teatrul Masca , "Un tango mas" la Odeon, "Revizorul" la Teatrul de Comedie
Sa merg la opera: asta s-ar putea realiza destul de usor cand vine Nicoleta din Franta, ca ea e fan declarat, deci mai rabd pana pe 6-7 decembrie.
(Ne)materiale - De ce nu pot? Lipsa de timp/bani
Mouse pentru laptop.
Concert Therion.
Sa-mi aranjez casa si sa mai si stau pe acolo
Sa plec in concediu la Paul in Germania si de acolo la Copenhaga
Aparat foto digital
Ipod Nano
Multe hainute, farduri si pantofiori dragutzi(acum deja aberez)...
Revin cu adaugiri pe masura ce imi mai trec prin minte
Dar din pacate dupa cum scrie aici au mai ramas doar bilete de 2 milioane :(. Mos Craciun, de ce nu existi?
Vreau sa dispar...
Intr-un fel sau altul...
Incerc sa-mi gasesc un motiv pentru a merge mai departe ...dar nu prea reusesc...
Detest dependenta, sub toate formele ei... Unii ar spune ca sunt maniaca in a fi total independenta de ceilalti, asta mergand pana a jigni oamenii care incearca sa ma ajute cateodata... Ma indepartez de oamenii care incep sa devina dependenti de mine...asta mergand pana la a alunga oameni care tin la mine si la care tin.
Detest sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac, nu ma consider un om egoist, dar prefer sa fac un lucru pentru ca il vreau si nu pentru ca imi este impus.
Cu toate astea, constiinta si educatia ma obliga sa accept dependenta unor persoane de mine. Este oare corect?
Daca as disparea, judecand la rece, intr-un fel sau altul, s-ar descurca foarte bine si fara mine. Daca as continua sa exist in viata lor, dar nu as mai permite dependenta, ar avea grija sa-mi aduca aminte incontinuu de "tradarea" mea si nu ar rata nici un moment in a pune pe seama mea toate relele care li s-ar intampla.
In fiecare din noi exista o anume cantitate de putere si o anumita cantitate de slabiciune. Cred ca tocmai am descoperit unde este la mine limita dintre cele doua...
Ce ma enerveaza este ca in mod normal as avea puterea de a face ce consider ca e bine, daca as fi convinsa ca e bine, ca e corect. Am renuntat la joburi, la oferte de munca, la relatii si nu mi-a fost usor, dar am reusit sa fac totul pentru ca am considerat ca asa e bine. Mi-as dori sa vina cineva, care sa fie total neimplicat, si care sa-mi dovedeasca, "beyond the resonable doubt", ca e corect sa procedez asa.
Datorita acestei frustrari, am ajuns sa nu mai traiesc nimic, sa nu ma mai implic cu adevarat in aproape nimic. Traiesc ca un robot, care face numai ce i se cere, singura limita impusa fiind cine face mai mult scandal in a obtine ce doreste de la mine.
O varianta ar fi plecarea din tara, dar e o varianta care stiu ca nu m-ar face fericita. Am mai stat plecata cu lunile din tara, si stiu ca in momentul in care noutatea locurilor si a oamenilor dispare, mi se face dor de prieteni si de Romania si nu imi doresc decat sa ma intorc.
Varianta cea mai buna, la ora actuala, ar fi o discutie cat se poate de dura si corecta in care sa explic persoanelor respective ca situatia actuala ma face nefericita si ca fericirea lor inseamna nefericirea mea. Stiu asta, dar pentru asta, va trebui sa folosesc ca argumente tot ce fac eu pentru persoanele respective si va trebui sa fiu pregatita in a fi insensibila la "lovituri" foarte dure si foarte sub centura, la santaj sentimental etc. Detest persoanele care fac ceva pentru mine si dupa aceea imi scot ochii. Eu personal, indiferent de ce fac pentru o persoana, si oricat de nerecunoscatoare se va arata dupa aceea, prefer sa nu folosesc ca argument faptele mele, atata vreme cat ele reprezinta alegerea mea. Si totusi, va trebui sa o fac, sa folosesc ca argument tot ce am facut/fac pentru persoanele respective. Cred ca intr-un fel imi e frica de discutia asta, pentru ca daca nici asta nu va rezolva nimic, prea multe optiuni nu-mi raman. Momentan imi adun fortele si imi fac curaj, incerc sa port discutia de cat mai multe ori in minte...poate, poate am sa reusesc
..according to which I'm a Nymph
The Nymph
Deliberate Brutal Sex Dreamer (DBSDf)
Sly. Sensual. Guarded. Different somehow. You are The Nymph.
It appears like you're looking for a fling or a casual sexual relationship, but it's not that simple. You're a hungry but also very careful person, and this generates a certain amount of sexual tension within you and in your relationships. In other aspects of life, you get what you want. In relationships, that's not always the case.
It's possible you intimidate potential lovers. Most likely, though, you're a little closed off--therefore mysterious--and, naturally, people find that difficult to get with. Maybe it's just part of your selection process, though. You've been in enough relationships to know to expose yourself slowly.
When you do feel comfortable with someone, though, your torrid sexual appetite will make him very happy. Your cautious nature is also a big asset in a long-term relationship. It might take longer for love to establish itself, but when it does, it's all the stronger.
ALWAYS AVOID: The False Messiah
CONSIDER: The Playboy
ESTJ-The Supervisor
You scored 72% I to E, 68% N to S, 71% F to T, and 21% J to P! Your type is known as the supervisor, as you are not hesitant to give your stamp of approval on others - or tell them how they are lacking if they are. You are surprised when others don't seem grateful that you have set them straight. Your type also belongs to the larger group called guardians. Experience is what matters to you, not experimentation or conjecture. You often take a lead role in the many groups and organizations you belong to. You worry a great deal about society falling apart, morality degrading, and what the world is coming to. You share your personality type with 10% of the population.
As a romantic partner, you communicate very clearly your strong opinions so your partner always knows where they stand. You are dependable, responsible, and rock solid. You can be rather infexible about giving up any control and insist on keeping a schedule, although you have great energy and enthusiam for planned adventures. You have difficulty seeing other's points of view and your biggest downfall in a relationship is dismissing your partner's feelings as illogical. You feel most appreciated for being trustworthy, efficient, and productive. You wish to be thanked tangibly for the ways you keep your lives on track.
Your group summary: Guardians (SJ)
Your Type Summary: ESTJ
Azi am descoperit total intamplator o noua companie cu bilete de avion foarte ieftine: Sky Europe. Au zboruri de pe aeroportul Baneasa catre relativ putine destinatii: Budapesta, Viena, Kosice, Bratislava, dar preturile sunt destul de mici. Un bilet dus-intors pana la Budapesta in februarie anul viitor costa 46 euro (in care sunt incluse toate taxele), ceea ce mi se pare destul de bine. Sper sa le mearga bine si sa-si diversifice oferta.
Credeam candva ca stiu, cand sufletul meu tanjea dupa apropierea cuiva, cand fiecare parte a corpului meu si-l dorea aproape, cand ma vedeam casatorita, purtandu-i copiii, desi numai scancetul unui copil mic are acelasi efect asupra mea ca zgomotul frezei unui dentist, cand anumite momente petrecute impreuna imi lasau impresia contopirii intr-un tot unitar: un dans pe anumita melodie dintr-un film cand pentru cateva secunde totul in jurul meu s-a transformat in decorurile unui film, o dimineata care ne-a prins imbratisati mancand visine direct dintr-un copac dupa o noapte de dragoste nebuna, intelegerile fara cuvinte, modul in care 30 de secunde in care m-a tinut in brate au descarcat din mine toata durerea pe care o simteam la un moment dat ....
Sau poate a fost pentru scurt timp ce am simtit pentru acea persoana cu care puteam strabate sute de kilometri cu masina fara a ma plictisi vreun moment si care a fost singura persoana care m-a placut pentru cine sunt cu adevarat si nici o clipa pentru masca pe care o afisez in fata tuturor.
Sau poate a fost pentru scurt timp ceea ce am simtit intr-o noapte cu ceata pe motocicleta la 4 dimineata, pe o autostrada pustie, pe care nu se vedea nici un semn al unei benzinarii sau al unui hotel si am realizat ca nu imi e frica alaturi de singura persoana fata de care am jucat rolul de femeie fatala si nu am avut nici un fel de retineri sau timiditati si alaturi de care mi-am indeplinit cele mai nebunesti visuri si fantezii.
Sau poate este ce simt acum pentru un om care este total diferit de mine, singura relatie pe care am avut-o si nu m-am gandit nici un moment ca va dura. N-am crezut vreodata ca vom trece de prima perioada de fluturasi in stomac care exista la inceputul unei relatii si ca ne vom desparti la primele probleme aparute. Nu mi-a pasat si mi-am impus sa nu-mi pese. Ma plictiseam si aveam nevoie de cineva care sa-mi slujeasca drept motiv pentru a mai rari statul cu a mea familie. Ma enerva, mi se parea din alta lume si cam plictisitor. Nu sunt o fiinta extrem de romantica, dar sunt totusi femeie si lui mi se parea ca romantismul ii lipsea cu desavarsire. Timpul a trecut..Unde am ajuns acum? Imi doresc sa-i aud vocea, rasul, sa dorm in acelasi pat cu el chiar daca e la un metru distanta. Imi tresare inima cand aud o anumita sonerie a telefonului :). Nu ma deranjeaza micile manii si ciudatenii, am ajuns chiar sa le accept si unele chiar sa le adopt. Toate astea ar parea normale daca ar fi vorba de rutina, dar nu e. Am chef sa ies cu prietenii, am chef sa fac lucruri separate, m-am inscris la un curs foto, am schimbat serviciul desi lucram in acelasi loc si ne vedeam zi de zi si cu toate astea simt ce simt si vreau sa faca parte din viata mea si eu dintr-a lui. Sunt momente in care imi vine sa urlu si as vrea sa nu mai existe si momente in care simt ca totul merge bine. As vrea sa-i pot oferi cat de mult imi ofera el mie dar cateodata nu stiu cum sau cateodata realizez ca nu pot, sau cel putin nu pot sa fiu asa cum ar vrea.
Fiecare din oamenii pe care ni-i apropiem ne schimba, mai mult sau mai putin, in bine sau in rau, fie ca ne-o dorim sau nu. (va urma)
De obicei merg la serviciu cu metroul. Toate bune pana aici, problema ar fi ca am cam mult de mers pe jos asa ca astazi am hotarat sa incerc varianta tramvai+autobuz care teoretic m-ar fi lasat in fata sediului firmei...Buuuuuunnnn. Ajung la Basarab ma asez in statie asteptand sa vina 133. Astept, astept, astept cuminte vreo 10 minute...pana la urma apare un 123 pe care il iau consolandu-ma cu ideea ca asta e, pana la urma tot voi face ceva miscare (vreo 2 statii pe jos). Prind loc, ma asez , incep sa citesc o carte....singura problema era ca radioul era dat foarte tare ..se pare ca genul favorit de muzica al soferului erau manelele si eram inconjurata de mirosuri nu tocmai placute de diverse persoane mai mult sau mai putin indoielnice. Ma consolez cu gandul ca macar stau pe un scaun si nu sunt nevoita sa stau cu ochii pe geanta, buzunare etc. La Unirii imi aduc aminte ca am de cumparat ceva , cobor , rezolv problema si ma urc in urmatorul 123 care era de aceasta data plin ochi...deci stat in picioare , bare de sustinere pentru persoane de cel putin 1.80m inaltime...eu am 1.65m si daca ma ridicam pe varfuri de abia ajungeam cu varfurile degetelor, aglomeratie, geanta stransa la piept si...radio 21....Wow, macar am scapat de manele..ma gandesc eu..Nimic mai adevarat...am ascultat timp de 15 minute care parca nu se mai sfarseau ceva o poezioara cu versuri care rimau ceva de genul “Bashtanu'/Buzduganu'”, am auzit ispravile lui Gigi Corsicanu',...glume de genul “Mulge-o ,ba!!!!” si un fel de corcitura de muzica populara. Am aflat mai tarziu ca emisiunea se numeste "Dimineata DeMenta", probabil ca trebuie sa fii dement sau cel putin retardat ca sa asculti asa ceva.
Ok, deja am acceptat faptul ca celebrul “rating” al tuturor emisiunilor cretine de la TV este dat de gospodine care nu au mai mult de 4 clase si care au foarte mult timp liber si de barbati cu burta care ajung acasa se pun in fata TV cu berea in mana, dar cu posturile de radio ce se intampla?? Posturi de radio se asculta in masina, la serviciu, acasa, segmentul de populatie mi se pare mult mai variat, oare de ce trebuie sa aduca prezentatori atat de cretini, de ce trebuie sa faca glume atat de proaste si sa ofere spre delectarea auzului o muzica atata de idioata? Cine asculta asa ceva?
Concluzii: 1) Mersul cu RATB e o activitate care necesita o pregatire riguroasa: rucsac care poate fi tinut cat mai la vedere si in care sa poti ascunde acte si bani in asa fel incat sa nu poata fi ajuns la ei prin taierea rucsacului si walkman/mp3 player/ipod - orice care sa aiba casti si la care sa se poata asculta o muzica mai normala ..Ar mai fi si dopuri sau clesti de prins nasul pentru evitarea inhalarii mirosurilor atat de placute.
2) Radio 21 e horror, sau cel putin emisiunea "Dimineata Dementa"...
Aman momentul asta de cel putin 2 ani...am considerat intotdeauna fitnessul, aerobicul, etc... drept activitati pentru femei snoabe, lenese, care nu au altceva mai bun de facut cu banii. Avand in vedere ca am ajuns scot limba dupa 2 etaje urcate pe scari si sa am dureri de spate daca ridic ceva mai mult de 5 kg(bine ..unul dintre motive este si ca acul cantarului nu vrea sa coboare sub 60:D), iar activitati de genul tenis, baschet presupun sincronizarea cu programele altor persoane, am luat decizia cea mare: ma duc la fitness. Am gasit un club la 5 minute de serviciu si mi-am facut abonament...Sa vedem cat ma tine..oricum prima saptamana cred ca voi fi distrusa.
De cate ori oare nu ati folosit aceasta fraza? Eu personal am folosit-o de foarte-foarte multe ori...Din nu stiu ce motiv stupid ne credem speciali, credem ca toate necazurile si toate tampenilor li se intampla altora, dar niciodata noua...Cel mai bine poti vedea asta pe strada, la fiecare sofer idiot care face manevre periculoase atat pentru cei din masina lui cat si pentru altii, poti vedea asta la fiecare persoana care se urca in masina fara a-si pune centura! Multi spun: mie nu mi se intampla sau...daca e sa mor, tot mor! Ce aroganta inutila!
Ei bine am aflat pe propria piele ca nu e chiar asa, cateva fractiuni de secunda de neatentie, de prea multa incredere in mine, in noroc, in soarta, in Dumnezeu au costat si costa enorm, suferinte unor persoane dragi mie, bani si nervi...As da orice sa intorc timpul inapoi, dar nu se poate, iar consecintele exista si vor exista pentru multa vreme de acum incolo.
Morala: Da, mi se poate intampla chiar si mie!
Ati avut vreodata senzatia ca totul se naruie in jur... ca peretii se strang in jurul vostru si nu va puteti salva nicicum...Sunt convinsa ca da...Nu sunt nici prima, nici ultima care a simtit asta..si nu o sa fiu nici prima, nici ultima care o sa cada sau o sa mearga mai departe....
Eu prefer sa cred ca voi merge mai departe...Unii ar zice ca n-am de ce sa ma plang,am un job bun, cariera merge inainte, bani castig suficienti, prieteni mai am cativa...lovelifeul cam scartaie, dar asta e ..am sa incerc sa-l fac sa mearga ..sau daca nu, lumea e plina de baieti ...isn't it?
E ciudat cum ne gandim de fiecare data ca problemele noastre sunt unice, ca nimeni nu mai e ca noi, cred ca asta tine de un orgoliu, cred ca tine de faptul ca fiecare din noi vrem sa ne credem unic. Si e nostim cand ne mai plangem cuiva si realizam ca altii au probleme si mai mari si ei nu se plang ...doar merg inainte.
Ne petrecem o viata intreaga planificand diverse chestii ..in zadar..nu reusim decat sa ne enervam si sa-i enervam si pe cei din jur cu "problemele" noastre ...Viata se traieste, nu se planifica:)..Usor de zis, greu de facut....Mai ales pentru o zodie "planificatoare" prin definitie ...
Dar la naiba, nu am sa incep acum sa-mi plang de mila, am sa lupt...si poate am sa inving...:p
