Thursday, February 26, 2009

Despre feminism si independenta

(Ce poti face atunci cand ramai pana la miezul noptii la munca si astepti o livrare? Raspuns: Asculti Moby- Sky is broken, Dire Straits - Romeo and Juliet, The Pierces etc, iti aduni gandurile si scrii pe blog)

Acesta este un post pe care vreau sa-l scriu de cateva luni si pe care il dedic cu "drag" tuturor doamnelor si domnisoarelor (pe care deja le intalnesc neasteptat de des in ultima vreme) care se declara sus si tare "feministe" fara a sti macar ce inseamna. Si care, in opinia mea confunda notiunea de femeie independenta cu feminismul.


FEMINÍSM s.n. Mişcare socială care susţine egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate.
INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; 2. Care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. [< fr. indépendant].


Sa incep prin a ma prezenta: Am 29 de ani, am fost adesea caracterizata prin sintagma "femeie de cariera", am absolvit facultatea de Automatica, specializarea C3, lucrez in IT de mai bine de 5 ani, traiesc, muncesc, ma distrez intr-un mediu preponderent masculin de mai mult timp decat imi pot aminti, imi apar "cu ghearele si cu dintii" punctul de vedere(si de multe ori castig :D), sunt jucator ocazional de WOW, bautoare ocazional de alcool, urasc misoginii, am carnet de conducere de 6 ani aproape, conduc zilnic de mai bine de 3, am ceva cunostinte de mecanica, fotbal, am jucat baschet, stiu sa bat un cui, un montez un oberteiler sau sa repar o priza si in general raspund cu "Nu, merci, ma descurc singura" la intrebarea "Ai nevoie de ajutor?".
Cu toate cele scrise mai sus, nu m-am considerat niciodata egala unui barbat, nici nu mi-am dorit sa fiu. De ce? pentru simplul fapt ca nu pot. Nu am cum sa fac orice face un barbat, nici fizic, nici nu am trasaturile lui psihologice. De ce spun asta?
Haideti sa incepem cu caracteristile fizice:
Da, pot sa car un portbagaj plin de cutii de faianta sus in 200 de drumuri si cu dureri de spate 3 zile dupa aceea, da, pot sa dau niste gauri cu bormasina, da, pot sa montez un calculator din bucati daca imi pun mintea cu el, da pot sa ma apar daca ma ataca cineva pe strada, dar niciodata nu voi avea pretentia sa le fac la fel de bine ca un barbat, si nici nu mi-as dori vreodata sa le fac. Da, as putea sa le fac pentru ca SUNT o femeie independenta, nu pentru ca militez pentru egalitate in drepturi. Cand va mai declarati asa, atunci sa nu aveti vreodata pretentia sa vi se deschida usa, ofere scaunul, sa nu se injure in prezenta voastra, sa fiti ajutate sa ridicati un obiect mai greu, sau pur si simplu sa fiti tratate ca femei.
Si da un barbat ar putea sa faca atatea lucruri care noua ne sunt atat de usoare si lor atat de stangace, dar nu i-ar fi usor. Offtopic: Ganditi-va numai cat de amuzant este un barbat cosand sau calcand :D
Cat despre alte calitati...
Un barbat nu va avea niciodata atentia la detalii a unei femei, asa cum unei femei ii va fi greu sa aiba privirea de ansamblu pe care o are un barbat asupra unei probleme. Si uite asa exista domenii in care barbatii sunt mai potriviti asa cum exista si reversul.
Din pacate nu pot vorbi decat despre ce imi este familiar. Si domeniile astea ar cam fi IT-ul si managementul. In care recunosc cu mana pe inima ca dandu-se un barbat cu un "background" identic cu al meu: cultura, experienta, caracter, nu am cum sa-i fiu egala, pentru simplul fapt ca nu am capacitatea lui de analiza/sinteza, pentru simplul fapt ca nu ma pot detasa de oameni suficient de mult, pentru multe alte trasaturi feminine la care nu as putea renunta fara a deveni un robot. E adevarat, o femeie castiga prin rezistenta la stres si la rutina, dar oare asta e ceea ce conteaza atat de mult?

Ceea ce am scris mai sus e o opinie pur subiectiva. Posibil sa am dreptate, posibil sa nu, dar paradoxul care ma amuza este ca majoritatea femeilor de cariera/puternice pe care le-am intalnit, care au reusit in domenii in care putine au reusit, mi-au dat perfecta dreptate. Atitudinea "feminista" n-am auzit-o decat de la tinere (ca sa nu zic pustoaice) sau pisiuri. Oare de ce? Poate pentru ca nu si-au masurat vreodata real fortele cu ale unui barbat? Poate pentru ca n-au simtit niciodata acea frustrare: Oare de ce pentru el e atat de usor si natural?

Cum vad eu lucrurile?
O feminista e o femeie care VREA sa faca tot ce face un barbat. O femeie independenta e o femeie care POATE sa faca orice face un barbat, cu sacrificiile aferente, mai mari sau mai mici.

Chiar vreti sa fiti feministe? Chiar vreti sa renuntati la urmele de privilegii ramase? La ultimele farame de feminitate? Chiar va doriti asta? Eu cred ca nu :). Dar din nou, e doar o opinie subiectiva.

4 comments:

Elle said...

Mi se pare ciudat ca blamezi asa feminismul,aparitia lui nu a fost fondata pe dorintele obscure ale femeilor care din invidie voiau tot ce aveau barbatii. A aparut pentru universalitatea votului, pentru neexploatarea la locul de munca (salarii nediscrepante, ca ele nu sunt egale nici acum si nici nu vor fi vreodata) si pentru alte motive..
Nu m-a interesat istoria feminismului, nu ma intereseaza nici acum, a mai aparut din cand in cand cate un rand prin cartile de istorie, dar stiu un singur lucru: orice declaratie de feminism atrage dupa sine priviri reprobatoare:D
Cat despre pustoaicele la care te refereai, ele de obicei dau din gene frumos si-i roaga dulceag pe cei de langa ea sa le faca tot felul de favoruri. Dar te admir pentru independenta ta, eu chiar nu stiu sa fac nimic din ce face un barbat... din motive simple.. ignoranta si dezinteres pentru anumite domenii. Keep writing:X

Anne said...

Nu blamez motivele pentru care a aparut feminismul. Probabil datorita aparitiei lui am posibilitatea de a face multe din lucrurile pe care le fac azi. Blamez doar contextul fals in care a ajuns sa fie folosit de multe "pisicutze" fara minte. Si oricum , ca orice lucru, chiar bun, nu ar trebui dus in extreme. :)
Merci ;)

castoru said...

Interesant :)
Apropo de feminism eu cred ca isi incepe aplicarea cumva intr-un plan ulterior constientizarii unei femei ca e independenta. Adica sa zicem ca eu tocmai am constientizat ca POT, pe urma mi-am dat seama ca si VREAU, o anume chestie, dar constat ca nu-mi este permisa, acceptata, evaluata la fel ca unui barbat :)
Ce fac? Renunt doar pt ca cineva imi spune:"bine bine, pai atunci sa nu te astepti sa iti mai deschid usa!"? (imagineaza-ti ca mi-a fost data aceasta replica :) )
Nu cred ca ar trebui sa renuntam la 'feminism' in asemenea cazuri, pt ca nu am arata respectul cuvenit femeilor dinaintea noastra ce au luptat incredibil de mult pentru drepturi ce noua ni se par acum atat de naturale.
In nefericire ‘lupta’ nu s-a incheiat, doar a devenit ceva mai subtila :)
In rest sunt de acord cu tine. Dar din pacate 'pisicutzele' fara minte nu ar trece de paragraful 2 al postului tau :)
Nice to 'see' you again!

PS: de la o vreme m-am obisnuit sa zic "da, te rog" cand ma intreaba cineva daca am nevoie de ajutor. un pic de economie de energie nu strica :P

Anonymous said...

interesanta experienta in IT...archaeus25