"Am gresit pentru ca..." vs "Da, am gresit"

Azi mi s-a oprit motorul. De vreo 4 ori in drum spre munca. De ce? Lene, trafic, butonat sms-uri pe mobil. Pe vremea cand eram stresata de condus, m-as fi justificat intr-o mie de feluri: "ahhh, nu stiu ce are ambreiajul asta", "doamne, ce trafic", "pantofii astia sunt noi". Acum nu. Am rasucit cheia in contact, si am continuat conversatia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si am realizat ca atunci cand suntem siguri pe noi, atunci cand stim ca intamplarea respectiva a fost doar un accident nu avem tendinta de a ne gasi scuze. S-a intamplat. Punct. Asta este de fapt reprezentativ peste tot: viata profesionala, sociala. Nu exista o cale mai penibila de a ne sublinia nesiguranta si incompetenta decat o scuza de genul "Am gresit pentru ca... " mai ales cand nimeni nu-ti cere socoteala. Nu, daca esti realmente bun, fie ar fi trebuit sa prevezi respectiva situatie, fie era o situatie suficient de neimportanta cat sa-ti permiti luxul unei relaxari, fie pur si simplu ti se pare evident ca ceilalti vor intelege ca ai invatat din intamplarea respectiva si vei avea grija sa nu se mai repete.
Cand stii ca esti bun sau ca macar ai facut tot posibilul cuvintele care iti vor veni pe buze vor fi "Da,(eu) am gresit". Niciodata "Am gresit pentru ca..."!