Cum te simti la 27 de ani?

E intrebarea pe care am inceput deja sa o aud...si am sa o aud inca pentru cateva zile...
Cand eram mici visam ca o sa ajungem mari si o sa putem sa facem tot ce ne dorim: sa mancam cartofi prajiti si dulciuri tot timpul, sa bem, sa fumam, sa iesim cu prietenii, sa avem un prieten, sa facem dragoste, sa castigam multi bani, sa avem casa noastra. Acum putem sa facem toate astea, dar totul are un pret...
Eu personal am momente in care mi-as dori sa fiu la fel de inocenta si credula ca in copilarie, mi-as dori sa ma mai pot implica si sa ma pot darui ca in adolescenta si mi-as dori toata acea nebunie inconstienta.
Cu cat ne maturizam, e adevarat, castigam experienta, invatam sa ne ferim de multe rele, invatam cum sa obtinem multe lucruri, invatam sa ne alegem prietenii doar dintre oamenii care merita, ne dam seama ce ne place, dar in acelasi timp devenim mai rai, mai independenti, mai inflexibili, mai putin doritori de experiente noi, mai constienti, mai duri si mai tenaci in obtinerea a ceea ce vrem.
Asta se aplica in toate: job, prieteni, relatii... E mult mai greu sa legi prietenii cand timpul tau e deja pretios, e mai greu sa inchegi o relatie cand fiecare vine cu scheletii lui in dulap, e mai greu sa te implici in ceea ce faci in momentul in care experienta iti spune ca e posibil sa ajungi intr-o fundatura.
Dar asta e, asta se intampla fiecaruia si nu poti da timpul inapoi si tot ce poti face este sa nu repeti greselile trecute si sa incerci sa nu te uiti inapoi si sa regreti ce ai facut sau mai ales ce n-ai facut :).
Cum ma simt la 27 de ani? Multumita de faptul ca daca as putea da timpul inapoi nu as schimba nimic si nu as face alte alegeri in locul celor pe care le-am facut.